Interviu cu ALINA GURARI, interpretă de muzică populară

Consideră că muzica este o hrană de neînlocuit pentru sufletul omului. Ghidată de înțelepciunea Universului, crede că în adâncurile sufletului nostru se ascunde întreaga putere și frumusețe. Acolo găsim pasiunea și talentul. Această Femeie se numește Alina GURARI și, este originară din raionul Ocnița, gara Rediul-Mare. Alina este interpretă de muzică populară, activează la Filarmonică Națională «Serghei Lunchevici», în cadrul Capelei Corale Academice «Doina «.

 

Dragă Alina, ne spuneți câteva date din biografia Dvs?

M-am născut în anul 1977, în familia lui Victor și Tatiana Gălușcă din Rediul-Mare, raionul Ocnița. Tata era de profesie inginer, iar mama — medic. După absolvirea celor 9 clase, am mers la Colegiul pedagogic din Călărași, unde am absolvit secția -muzicală, după care am fost înmatriculată la Conservatorul de Stat din Chișinău.

După absolvirea Academiei de Muzică am fost angajată la Teleradio Moldova, unde am muncit timp de 8 ani în componența Capelei corale «Moldova», în frunte cu maestrul Valentin Budilevschii (artist al poporului), care m-a remarcat de la bun îceput. Am fost solistă a capelei corale, alături de care am imprimat multiple cântece corale pentru fondul Teleradio Moldova. Îi rămân recunoscătoare maestrului Budilevschii pentru acei ani frumoși din viața mea și pentru că a crezut în mine… După care, în 2012 mi-am schimbat locul de muncă, angajându-mă la Filarmonică Națională «Serghei Lunchevici», în cadrul Capelei Corale Academice «Doina «, prim dirijor Ilona Stepan (artist al poporului), unde activez cu mult drag până în prezent.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră muzica populară și, la general, în viziunea Dvs, ce rol are muzica în viața omului?

Muzica populară, pentru mine mai cu seamă, dacă să fac o diferență de alte genuri ale muzicii, este cel mai deosebit mod de a-mi exprima starea de suflet, dragostea de țară, de neam, de strămoși, de mamă, tată și de fii… Prin urmare, pentru mine cântecul popular, folclorul este identitatea noastră, ceea cu ce am venit pe lume, păstrăm cu sfințenie și transmitem urmașilor.

 

 De la cine ați moștenit dragostea pentru tradiție, port național și harul cântecului popular?

Dragostea pentru tradiții și port cred că am moștenit-o de la cei care au contribuit la formarea mea ca și persoană, începând de la părinți, bunici, educatori, profesori, dar și oamenii din suflet, alături de care am crescut… Dar anume cântecul, sigur l-am moștenit de la Tata care, neavând studii muzicale, poseda un tembru vocal deosebit de frumos, auz ascuțit și un simț al ritmului minunat. Probabil să fi fost observat și încurajat de oameni competenți pe atunci, poate avea o soartă mai bună, însă fiind copil al vremurilor de după război și, rămânând de mic fără tată, a ales un alt rol, de a munci pentru întreținerea familiei. De altfel, mi s-a povestit că anume bunicul din partea tatălui meu cânta foarte frumos, însă, cu regret eu nu am văzut nici măcar o fotografie cu bunicul. Știu doar că se numea Sergiu Gălușcă, fiind născut în s.Dîngeni, raionul Ocnița. Rămân și astăzi intrigată cum arăta, mai ales că, am aflat de la unchiul meu Niculae că, bunicul, fiind militar în armata Română, a avut ocazia s-o vadă și s-o asculte pe marea cântăreață Maria Tănase, care cânta pe atunci în cramă…)

 

Când prima dată ați ieșit pe scenă? Oferiți-ne mai multe detalii din viața Dumneavoastră profesională? Cum ați devenit interpretă de muzică populară?

Încă din fragedă copilărie îmi plăcea mult să cant, fie acasă, la joacă cu copiii, improvizând foarte des acele concerte unde, bineînțeles, mie îmi atribuiam rolul muzical… Eu puteam să cânt ore în șir și nu mă plictiseam, pentru că la noi în casă răsuna non-stop muzică de cea mai bună calitate și eu cunoșteam piesele pe de rost, așa cum răsunau pe disc, adică în aceeași ordine. Tata adunase o colecție colosală de discuri cu cei mai aleși interpreți ai cântecului popular din întreaga Românie și din Basarabia…(precum: Ioana Radu, Maria Sărăroiu, Maria Tănase, Irina Loghin, Ion Dolănescu, Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Mioara Velicu, Nicolae Sulac, Maria Drăgan, Nicolae Glub, Tamara Chițaniuc…) Iată, grație acestui fapt mi-am format gustul și maniera de interpretare a cântecului popular… Ieșiri în fața publicului am avut multe, dar cea care m-a marcat mult a fost prin clasa 5-6, când am fost aleasă să fiu solista corului și să interpretez un cântec patriotic la un concurs raional. M-a ales  profesoara noastră de muzică Atena Răducan, căreea îi sunt recunoscătoare! Un alt moment care mi-a hotărât soarta a fost perioada când absolveam Colegiul pedagogic. Urma să fiu repartizată în calitate de profesor de muzică la liceul din Ocnița. Aveam deja și îndreptare oficială, când, într-un moment, la una din evenimentele de familie, unde, desigur am cântat și eu câteva melodii, o rudă, dar și colegă a mamei mele, d-na medic Tatiana Iurcu i-a spus mamei că va fi un păcat dacă nu merg să continui studiile la Chișinău… Mama a luat tare în serios cele spuse. A știut cum să-mi dea curaj, m-a susținut și iată grație ei am izbutit să fiu admisă și să absolvesc cu succes Conservatorul (acum Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice).

Vreau să remarc persoanele care au jucat roluri importante în formarea mea: 1.Părinții (mi-au fost mereu alături, susținându-mă); 2.Raisa Cecan (mătușa mea iubită care m-a dus de mână la colegiul din Călărași. Se bucură sincer pentru mine și familia mea, îi sunt recunoscătoare); 3. Ion Țurcanu (profesor de specialitate la colegiu. Mi-a fost ca un părinte. Am învățat multe de la el); 4. Svetlana Ghergheligiu (profesoara mea de canto de la colegiu. A muncit mult și a avut încredere în mine încurajându-mă); 5.Nătălița Munteanu!!!(scumpa mea Doamnă Profesoară de canto la Academia de Muzică. Mi-a oferit absolut tot, de la sfaturi și povețe, până la vestimentație de scenă. Este cea mai bună profesoară și interpretă de folclor pentru mine!!! Plecăciune, recunoștință și admirație!

Despre ce cântați? Cine Vă scrie versurile, muzica? Vorbiți-ne despre piesele Dvs

În activitatea mea de interpretă de muzică populară, mă strădui să promovez în continuare folclorul, acele melodii de valoare cântate altă dată de marii artiști ai neamului. În melodiile înregistrate de mine, alături de orchestra «Rapsozii Moldovei», cânt despre satul natal, părinții iubiți care, cu regret, au plecat la cele veșnice, despre florile vieții, adică despre copii, dar și cântece păstorești, de dragoste bineînțeles. Unele melodii le-am preluat, altele mi le-am compus singură, atât melodii, cât și texte. Am o colaborare frumoasă cu D-na Victoria Cotovici, în ceea ce ține de texte. Melodiile pe care le-am înregistrat nu au apărut întâmplător. Fiecare din ele a fost scrisă în urma unor trăiri profunde sufletești.

 

Considerați că sunt apreciați așa cum se cuvine artiștii din țara noastră?

Din păcate nu prea se prețuiește munca artiștilor în țara noastră. Mă refer la salarii foarte mici a muzicienilor bugetari — sub limita coșului minim de existență, și acela primit, de cele mai dese ori, cu întârziere…. Firesc, un muzician este instruit să se prezinte în fața publicului frumos, bine dispus, bine costumat, coafat, machiat și cu instrumente performante… Vă dați seama că aceste cheltuieli colosale le asumă fiecare muzician în parte din buzunarul propriu.

Pentru a deveni un muzician bun, ai nevoie de zeci de ani de studii și exercițiu zilnic în continuare pentru ați păstra performanțele…asta pentru cei ce cred că este simplu… Nu e ușor, dar este cea mai frumoasă profesie, cred eu, și fiecare dintre noi merge conștient la această jertfă…în numele artei.

 

Ce Vă inspiră? Cine Vă susține? Cu cine colaborați?

Desigur cei care mă inspiră permanent rămân a fi oamenii care mă ascultă și mă încurajează să merg înainte… Familia mă susține în tot ce fac… Am o colaborare frumoasă cu orchestra «Rapsozii Moldovei» și dirijorul Vitalie Dorin.

Mă mai inspiră locul unde m-am născut, țara în care trăiesc și îmi cresc copiii.

 

 

Ce rol are familia în viața Dvs? Cât timp îi dedicați?

Firește, pentru mine familia este în prim plan!!! Am parte de un soț iubitor și înțelept, căruia îi spune Victor Gurari, cunoscut trompetist la noi în țară și cel mai bun tată pentru feciorii noștri — Sandu și Ștefan, care au moștenit și ei pasiunea pentru muzică. Ambii feciori cântă minunat la vioară. Sandu este deja de 4 ani angajat în Orchestra municipală a Fraților Advahov. Al doilea fiu, Ștefan, este încă elev în cl.9-a la Liceul Republican de muzică «Ciprian Porumbescu»din Chișinău. Îi calcă pe urme…Suntem părinți fericiți. Păcat că nu a trăit bunelul Victor să-și vadă visul cel mare împlinit, la patrat – ambii nepoți cântă la vioară! Recent, am pierdut-o și pe mama. Dar mă liniștesc cu gândul că a reușit să se bucure de realizările familiei mele și a familiei fratelui meu mai mare, Oleg.

Cum credeți, în ce constă sensul vieții?

Sensul vieții este să-ți găsești la timp vocația! Să formezi o familie puternică! Să trăiești frumos și să lași urmași demni pentru societate…Pentru mine asta este important!

Menționați 3 valori pe care le apreciați la oameni.

Apreciez mult în oameni cultura, cumsecădenia, omenia, modestia, responsabilitatea, compasiunea, profesionismul și, sinceritatea!

 

 

Ce vis aveți?

Astăzi îmi doresc mai mult ca niciodată Pace în toată lumea! Să trăim împreună cu frații noștri în țara noastră frumoasă, liberă și unită alături de lumea civilizată…

 

Ce mesaj transmiteți celora îndrăgostiți de muzică?

Îi sfătui pe toți cei care și-au găsit vocația în muzică, să-și urmeze visul, să nu cedeze niciodată și să creadă în puterile lor. Doar muncind mult, vor agunge să-și vadă visul împlinit.

 

Mulțumim, dragă Alina pentru acest dialog excepțional de sufletist!

Ludmila Podgurschii