Reflecții despre Independența Republicii Moldova cu jurnalistul Maxim PULBER, originar din Lipnic, raionul Ocnița

Reflecții despre Independența Republicii Moldova cu jurnalistul Maxim PULBER, originar din Lipnic, raionul Ocnița

— Ce înseamnă pentru tine Ziua Independenței?
— Pentru mine, Ziua Independenței înseamnă „punctul zero” de la care pornește istoria Republicii Moldova în calitate de stat suveran și independent. Evident, nu trebuie să uităm istoria acestor meleaguri, perioadele și încercările prin care au trebuit să treacă moșii și strămoșii noștri pentru a ajunge aici, dar Ziua Independenței este „punctul zero” de la care trebuie să pornim atunci când vrem să ne trasăm niște sarcini de viitor.

— În  viziunea ta, cum vezi viitorul Moldovei și ce ar înseamna o Moldovă prosperă?
— Viitorul Republicii Moldova trebuie să fie unul prosper (nu doar pentru că asta reiese din întrebare), în calitate de stat unitar, neutru, suveran și independent. Fără a intra prea mult în particularitățile istoriei, dar („cine n-o cunoaște riscă să o repete”) Voievodatul sau Țara Moldovei are o istorie de peste 600 de ani și noi nu trebuie să uităm asta. De-a lungul anilor strămoșii noștri au avut parte atât de momente de glorie, cât și pe cele de tristă faimă; am fost atât la „poarta creștinătății”, cât și parte a Pactului Molotov-Ribbentrop; am fost atât parte componentă a României Mari, cât și „republică sovietică socialistă” în componența URSS… E timpul să lăsăm dezbaterile cu privire la vremea în care ne-a fost mai bine și să construim un viitor prosper aici, la noi acasă — în Republica Moldova. Acesta poate fi atât în sânul familiei europene — ca țară membră și cu drepturi depline a Uniunii Europene, cât și „pe cont propriu”.

— Mesajul tău adresat comunității
— Nu știu dacă sunt eu în măsura de a da sfaturi comunității, dar cred că trebuie să fim mult mai uniți, indiferent de locul în care ne-am afla, să ne mândrim cu meleagurile noastre și să ne proslăvim Patria. La fel, cred că trebuie să lăsăm la o parte ceea ce ne dezbină și să identificăm ceea ce ne unește — familia, tradițiile noastre dragi, vinul și bucatele tradiționale. Nu în final, cred că trebuie să ne decidem „ce vrem” și „unde vrem” să ajungem, astfel ca țara într-un sfârșit să fie „a noastră”. Cred că anume asta avea în vedere Ștefan cel Mare atunci când zicea că „Moldova nu e a mea și nici a voastră. Moldova e a urmașilor urmașilor noștri”. Or, au trecut vreo cinci secole de atunci și cred că anume noi suntem urmașii urmașilor marelui Voievod. E timpul ca Moldova să fie a noastră!