Edit Ocnita Editie WEB raionul Ocnita
Din sală de antrenament, în sala de judecată. Din lupta pentru medalii, în lupta pentru adevăr. Povestea acestui om nu este doar despre performanță, ci despre caracter, viziune și misiune personală.
Ghenadie Prețivatîi, originar din s. Clocușna, raionul Ocnița, a fost dublu campion european la lupte universale, vicecampion mondial la sambo, a reprezentant Republica Moldova la Jocurile Olimpice din 2010, sportiv de performanță cu rezultate excepționale. Parcursul lui nu s-a oprit aici. A urmat o a doua cursă, poate și mai solicitantă: cea a formării intelectuale și morale în domeniul Dreptului. Astăzi este profesor universitar și aspiră să devină judecător. Un om care a înțeles că adevărata victorie este să fii de partea dreptății – în orice domeniu te-ai afla.
Ați trăit experiența sportului de performanță la cel mai înalt nivel, inclusiv participarea la Jocurile Olimpice pentru tineret din Singapore 2010. Dincolo de podiumuri și medalii, ce v-a oferit sportul în plan personal și uman?
Cred că sportul, în primul rând, m-a învăţat să cer mai mult de la mine și să lupt pentru scopuri clar stabilite. Cei peste 15 ani de Judo, anume acest sport l-am practicat la nivel de performanță, din copilărie până aproape de 25 de ani, mi-au modelat caracterul și m-au învățat că, prin disciplină, ambiție și muncă, pot obține rezultate. Atunci când te întorci de la un campionat și ai suferit o înfrângere, în pofida stării pe care o ai, nu te dai bătut, urmează multe antrenamente și perseverență până obții victoria. Așa e și viața de zi cu zi: devii mai puternic, mai ales când depășești provocările. Când zic „mai puternic”, nu e pentru a demonstra că ești superior față de alții, ci pentru a arăta că binele învinge atunci când există o motivație corectă. Astfel, Judo m-a învățat să mă ridic după orice cădere şi nu doar în sport, ci în orice domeniu.
După un parcurs remarcabil în sportul de performanță și o tranziție reușită către cariera academică, cum definiți astăzi succesul? Ce înseamnă el pentru dumneavoastră, dincolo de realizările vizibile?
Odată cu încheierea carierei sportive și după absolvirea Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI, am ales să devin cadru didactic în cadrul aceleiași instituții. Dacă la început i-am învățat pe viitorii polițiști tactici de autoapărare și cum să-și mențină o bună formă fizică, ulterior, am schimbat sala de sport pe aulele academiei, unde, alături de studenții mei, studiem dreptul. Și dacă în sport scopul era să devin campion, în științele juridice și în activitatea academică principiul este diferit. Aici este despre a acumula cunoștințe și experiență valoroasă pentru a fi de ajutor oamenilor și pentru a transmite, la rândul meu, mai departe, celor dornici să învețe.
Cât despre succes, odată cu maturitatea, înveți să-l redefinești și să-l măsori altfel. Pentru mine, astăzi, succesul înseamnă echilibru între viața personală și cea profesională, între timpul și grija dedicată familiei și munca depusă cu sens. Înseamnă să am un impact, să fiu de folos și să las, în fiecare zi, ceva bun în urmă.
Astăzi, sunteți în fața studenților. Ce valori din sport încercați să aduceți cu dumneavoastră în sala de curs? Ce vă doriți cel mai mult să le transmiteți celor pe care îi formați?
Când sunt în fața studenților, încerc să mă pun în pielea lor și mă gândesc la perioada când eram și eu student. Le înțeleg luptele, dorințele și fricile legate de viitor. În primul rând, încerc să le transmit că trebuie să aibă răbdare, totul e un proces, să nu renunțe ușor la visurile lor, să fie consecvenți în administrarea timpului pe care îl au la dispoziție și a scopurilor pe care și le propun. Îi încurajez să învețe, să studieze mult, țara noastră are nevoie de polițiști, juriști adevărați, profesioniști. Cunoștințele înseamnă putere.
Există un moment definitoriu care v-a convins că vreți să urmați o carieră în justiție?
Până să aleg domeniul justiției, eram convins că mă voi dedica sportului de performanță. Totuși, la un moment dat, am conștientizat că sportul de performanță îl voi putea practica doar până la o anumită vârstă și trebuia să aleg ce urmează să fac pe termen lung. În jurul vârstei de 25 de ani, mi-am schimbat focusul și mi-am propus să fac justiție în adevăratul sens al cuvântului. Au urmat pași concreți: în anul 2022 am fost admis la studii în cadrul Institutului Național al Justiției, la studii inițiale pentru candidații la funcția de judecător, pe care le-am absolvit în 2024. Acum candidez pentru funcția de judecător, fiind în plin proces de participare la concursul în desfășurare în Republica Moldova. Mi-am propus să devin judecător – o activitate de responsabilitate sporită, care permite realizarea actului de justiție. Cred că această funcție mă reprezintă. Îmi doresc să fiu un promotor al valorilor sănătoase, îmi place corectitudinea, îmi place să mă aprofundez în buchiile legii și să fiu de partea adevărului.
Dar, Judo face în continuare parte din viața mea. De aproape doi ani, sunt antrenor de Judo pentru copii și tineri în cadrul unui club cunoscut de sport din Chișinău. Așa că, atunci când nu fac justiție, fac sport.
Ce calități considerați esențiale pentru un judecător într-o societate în continuă schimbare?
Cât de nobilă nu ar părea această profesie și poate chiar prestigioasă , nu este ceea ce pare. A fi judecător nu este deloc simplu. Știu asta, am activat în instanța de judecată o perioadă. Sunt multe provocări: schimbări legislative, presiune și așteptări mari din partea societății. Cred că ceea ce ar trebui să-l definească pe un „judecător bun” în ziua de azi este excelența. Asta presupune o pregătire și dezvoltare continuă. Judecătorul este cel care face posibilă aplicarea legii. Acest lucru nu înseamnă întotdeauna situații standard. Sunt și situații delicate, când judecătorul trebuie să analizeze lucrurile și din perspectiva umană. Altfel, de ce să nu lăsăm justiția pe mâna inteligenței artificiale!?
Sunt convins că un judecător cu adevărat drept își așază legea în capul mesei, respectul pentru oameni în inimă și frica de Dumnezeu în conștiință. Pentru că atunci când hotărăști asupra vieților altora, nu rostești doar o decizie, ci poți marca destine.
Există o lecție din sport care vă însoțește și astăzi, în tot ce faceți?
Judo, lupta pe covor, m-a învățat că înainte de a face ceva, trebuie să gândesc, să fac un plan, să estimez consecințele. Să fac lucrurile calculat, calm și gândit, chiar dacă procesul e mai lung. Dincolo de toate, am învățat să nu renunț niciodată. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să ies pe covor cu dureri în corp și unele traume, dar a trebuit să înving starea aceea și să lupt. Pentru că, dacă aș fi renunțat o dată, aș fi renunțat și a doua oară. Și atunci n-aș mai fi făcut sport. Atâta timp cât am o motivație bună, contează mai puțin cât de grea e lupta, rezultatele nu vor întârzia să apară dacă continui.
Care este cel mai mare vis pe care îl aveți în acest moment?
Acum am scopuri la care muncesc. Îmi propun, în timpul apropiat, să susțin teza de doctor în drept sunt în proces de finalizare a lucrării. Evident, doresc să acumulez un punctaj maxim la concursul pentru funcția de judecător, vreau să contribui cu experiența acumulată, la înfăptuirea reformei justiției în Republica Moldova. Dacă e să vorbim despre visuri, poate că, în viitor, aș dori să revin la competiții pe arena mondială. Lucru care, din nou, presupune mult efort și muncă.
Dar visurile sunt visuri, ce ne împiedică să visăm măreț? Sper să pot inspira, prin exemplul meu, cât mai mulți tineri să-și descopere curajul de a-și depăși condiția, să învingă prejudecățile și să-și croiască, cu demnitate, propriul drum.
Ce mesaj le transmiteți tinerilor?
Să aibă răbdare atunci când nu le reușește din prima. Să înfrunte provocările cu voință și caracter. Dacă ai căzut o dată, ridică-te din nou și continuă-ți drumul. Lucrurile de valoare se obțin prin multă muncă, dedicare și străduință. Nimeni nu devine campion fără să experimenteze, uneori, și durerea înfrângerii.
Și încă ceva, să nu se lase influențați de părerea celor din jur. O spun din propria experienţă. Nu toți îți cunosc luptele prin care treci. Nu oamenii trebuie să definească cine ești și valoarea pe care o ai. Fiți ancorați în principii, nu în popularitate. Pentru că, într-o lume care se schimbă de la o zi la alta, doar cei ancorați rămân verticali.
Vă mulțumim pentru această discuție. Într-o societate care are nevoie, mai mult ca oricând, de repere autentice, dumneavoastră, domnule Ghenadie Prețivatîi reprezentați o voce calmă, dar fermă, care vorbește prin fapte. Nu despre perfecțiune e vorba în această poveste, ci despre curajul de a merge mai departe, indiferent de obstacole. Iar asta, poate, e cea mai importantă lecție pe care o lăsați în urmă – atât sportivilor, cât și viitorilor juriști.
Ludmila Podgurschii
