Home / Cotidian / În scaun cu rotile, Denis Naghirneac a ales să meargă înainte

În scaun cu rotile, Denis Naghirneac a ales să meargă înainte

Într-o clipă viața mea s-a schimbat la 360 de grade, spune Denis Naghirneac, un tânăr de 35 de ani din orașul Ocnița. Denis este unul dintre oamenii pentru care voința și ambiția sunt piloni de bază, pe care-și sprijină cu încredere destinul.
Zilnic este provocat să lupte, ca un erou, cu tot ce-i oferă viața. Asta după ce, în urma unui nefericit accident rutier, se deplasează doar în scaunul cu rotile.

Denis, ne spui întâmplarea care ți-a marcat destinul?
Denis Naghirneac: Aveam 25 de ani. Era a doua zi după Hramul localității. Ne-am urcat mai mulți tineri în automobil. La volan era o fată. Viteza și muzica la volum mare pentru câteva clipe mi-a provocat o frică, apoi îmi amintesc doar cum ne scoteau din automobilul răsturnat. A fost groaznic atunci, iar, mai pe urmă, și mai groaznic.

De ce zici așa?
Denis Naghirneac: Nu puteam accepta situația. Eu sunt un om care iubesc viața, mișcarea, muzica. Lucram deejay (DJ) la discoteci. Și, într-o secundă viața mea s-a schimbat la 360 de grade. Când mi-am dat seama de cele întâmplate, după spitale și intervenții, eram în scaun cu rotile și nu mai știam ce pot face cu viața mea mai departe. M-am blocat. Am suferit mult.

Cine sau ce te-a ajutat să ieși din acest impas?
Denis Naghirneac: Părinții, fratele, soția fratelui, nepoțelele… Ei mi-au fost mereu alături. Deși, nu le puteam vorbi tot ce țin în suflet. Era doar durerea mea. Câțiva ani n-am vrut absolut nimic. Trăiam fără niciun interes de viață.

Dar erai vizitat de specialiști, comunicai cu medicii?
Denis Naghirneac: Cum să vă spun… N-am avut niciodată vreo discuție cu vreun psiholog care ar fi putut să mă ajute să depășesc mai repede această stare depresivă și apăsătoare. Nu se practică asta la noi. Dar nici discuție de suflet n-am avut, ca cineva să mă întrebe cum, ce faci, de ce ai nevoie… Erau doar vizite formale, dacă vorbesc de autorități.

Cum ai găsit puteri să iei viața de la zero, și să accepți situația în care te afli?

Denis Naghirneac: Fratele m-a întrebat ce fac cu viața mea. M-a pus pe gânduri întrebarea lui. Apoi, am căutat multă informație motivațională pe YouTube, Facebook… Noroc de internet))). Am început să privesc videouri cu persoane fără mâini, fără picioare care au înregistrate succesele lor, au familii, nasc copii, lucrează. Am înțeles că dacă nu schimb eu ceva în mine, nimic nu se va schimba nici în viața mea. În acel moment am început să-mi caut de lucru, prin internet.

Cât de ușor ți-ai găsit un loc de muncă?
Denis Naghirneac: Greu. Când spuneam că sunt cu necesități speciale, evident auzeam scuze și argumentări de ce nu mă pot angaja. Apoi, am găsit Asociația MOTIVAȚIE din Moldova. Am scris. În câteva zile mi-au răspuns. Viața mea prinsese un contur. M-am dus la Chișinău, aveam training-uri. M-am angajat în calitate de copywriter, apoi specialist Social Media, după care, Social Media Manager (Marketing). După care au urmat webinare cu Dumitru Talmazan în calitate de mentor. Anume după webinare eu am realizat prima mea publicitate targetată. Acum sunt în proces de a-mi deschide propria afacere. Mă ajută AO „Consens Sîngerei”.

Formidabil. Ne spui mai multe despre ideea de afacere care ți-ai propus să o dezvolți?
Denis Naghirneac: E vorba de o agenție turistică. Mă voi ocupa de promovarea locurilor pitorești din nordul țării. Am mai multe idei și tare mult îmi doresc să le pot realiza. Însă, mai multe detalii prefer, până ce-o fi deocamdată, să nu spun.  Mai întâi să fac, apoi voi vorbi.

Îți urăm succes, Denis! O altă întrebare: Care sunt provocările pe care mai greu le depășești?
Denis Naghirneac: Sprijin financiar mic din partea statului. Mie, de exemplu, 1700 de lei primiți îmi ajung doar pentru medicamente, și nu pentru toate. Cărucioarele oferite de stat sunt foarte incomode. Acesta cu care acum mă deplasez, mi l-am procurat eu. Pe străzi mai circul. Însă, dacă să vorbesc de magazine din orașul Ocnița, pot intra doar la Tincomerț-Grup. Nu mai vorbesc de instituții ale statului. Cu acest cărucior nu pot intra nici în Consiliul raional, căci rampa de acces e înaltă, nu e pentru astfel de rotile. Intru, doar dacă mă ajută cineva.

În viziunea ta, care ar fi necesitățile reale ale persoanelor cu nevoi speciale?
Denis Naghirneac: În primul rând, să le fie asigurat accesul în instituții publice și magazine. Să fie ascultați. Să beneficieze de consiliere psihologică.  Să fie întrebați și ajutați, nu doar pe neprins de veste să fie vizitați, să se fotografieze și să plece. Să nu fie ignorați sau priviți cu milă!

Ce sfaturi ai putea să oferi persoanelor cu nevoi speciale?
Denis Naghirneac: Să nu cedeze! Să lupte pentru o viață mai bună. În privința angajării, să acceseze site-ul motivatie.md. Prin intermediul acestei Asociații se poate de găsit un job, instruire, comunicare și asistență. Un suport din partea statului este Programul special Antreprenoriat social, care oferă granturi, inclusiv pentru persoane cu necesități speciale. Și, nu în ultimul rând, îndemn pe toți să citească, să privească materiale motivaționale, ca exemplu Nick Vujicic, de la care am învățat că dizabilitatea nu mă izolează de oameni. Recomand!

Îți mulțumim, Denis, pentru această discuție! Dacă îți dorești și crezi cu adevărat, lucrurile se întâmplă! Tu asta ai demonstrat! Îți urăm ca toate visurile tale să devină realitate! Să ai parte de sănătate, răbdare și succes în ceea ce ai ales să faci! Noi ne dorim ca povestea ta să fie cunoscută de mai multe persoane și, cu toții, să ne revizuim  valorile vieții.


Ludmila Podgurschii

About rciumac

Check Also

«Siguranța prin recensământul armelor: Controlează, Raportează, Protejează»

Inspectoratul de Poliție Ocnița se alătură Campaniei «Siguranța prin recensământul armelor: Controlează, Raportează, Protejează» Inspectoratul …

Добавить комментарий