Edit Ocnita Editie WEB raionul Ocnita
Își iubește necondiționat meseria, deși o consideră cea mai dificilă dintre toate care există în țara noastră. Decenii la rând, urcă pe scenă și scoate la lumină povești din viață, construiește lumi aparte, cu senzații și istorii care ne mișcă și perfecționează sufletul.
Ala Rusu, actriță la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din orașul Bălți, este originară din raionul Ocnița, com. Grinăuți-Moldova. Consideră că cea mai esențială calitate într-o carieră de succes este bineînțeles, dragostea de muncă. Dorința de a citi, studia, de a iubi oamenii și de a dori să le transmiți trăiri și emoții, de a le comunica și de a-i face să te asculte, să te iubească și, desigur, acel cuvânt magic «talent», dar care fără muncă și jertire de sine, nu are nici putere, nici magie în fața publicului.
- Ce rol are teatru în viața Dvs?
- Teatrul pentru mine este un loc de refugiu din cotidian, loc de shimb de decor al vieții, loc de acumulare de noi cunoștinte, căci un actor este în continuă studiere. Loc de întâlnire tet-a-tet cu publicul spectator, locul schimbărilor stărilor de spirit, loc de o a doua existență, loc de trăire a altor vieți și tot așa aș putea enumera la infinit.
- Când ați înţeles că activitatea profesională o doriți legată de actorie şi ce paşi ați urmat?
- Încă de pe băncile școlii. Cu timpul, eram atrasă tot mai mult de artă, de tot ce era frumos și interesant. Iubeam mult să privesc filme, dar mă interesa mai mult, de fapt, nu atât subiectul, cât jocul actorilor, lucru care îl fac și până în prezent. Actorii privesc filmele și spectacolele total diferit de spectatorii obișnuiți. Apoi am făcut studii profesionale, pentru a înțelege și a descoperi această meserie.
- Care a fost rolul care V-a marcat cel mai mult?
- Pentru un actor toate rolurile sunt remarcabile, pentru că în toate, depui efort, suflet și dedicare.
- Ce roluri Vă sunt mai aproape de suflet şi care nu le puteți accepta?
- Orice rol încredințat până acum de regizori îmi este aproape de suflet, pentru că, într-un final, te contopești cu el, adică, se petrece acea reîncarnare, actor-personaj, și tu începi a nu mai fi tu, începi a trăi sub un alt nume, chip, om, chiar și în acele roluri, care poate simți că îți sunt străine ca fire emotivă, tu ești obligată să le faci proprii și să le trăiești scenic.
- Cum încadrați în viaţă rolul de mamă, soţie şi actriţă?
- Aici îmi vine, cred eu, cel mai dificil, deoarece, teatrul într-adevăr, îmi răpește foarte mult timp din viața personală. Deseori nu reușesc sa- mi exercit întocmai rolul de mamă, soție, gospodină, dar, familia mea mă înțelege perfect și îmi merge în întâmpinare.
- Ce lecţii de viaţă V-a învăţat scena?
- Anume scena este locul perfect de învățare și studiere. Anume aici înveți răbdarea, iubirea, cruzimea, jertfirea de sine, îndurarea, simțul umorului, simțul prieteniei și loalitatea, aici îți dezvolți simțul durității și a capacității de a urî și a iubi concomitent. Astea și multe altele fac parte din caracterul actorului, neatingând și alte abilități
- Descrieți-ne succint, cum e să fii actriţă în Moldova?
- În a descrie succint cum e să fii actor în Moldova, e la fel de greu, cum e și să exiști în această meserie. Cred că e cea mai dificilă meserie care poate exista în țara noastră, spre marele nostru regret. Se creează senzația că țara noastră nu are nevoie de artă în general, nemaivorbind de noi, actorii. Nici n-aș vrea să deschid această paranteză, mă scuzați. E o temă dureroasă pentru noi, oamenii de artă. Păcat că doar astfel, suntem apreciați la justa noastră valoare.
- Ce reprezintă succesul pentru Dvs?
- Nu m-am gândit niciodată la succes. M-am gândit tot timpul la cum să-mi exercit meseria conștiincios, cu dedare totală, cu dăruire de sine, astfel încât, cei pentru care o fac, adică, spectatorul, să rămână mulțumit, să primească placer privindu-mă, urmărindu-mă atent în scenă, astfel încât să dorească să vină la spectacolele mele, atunci când îmi vor citi numele pe afiș sau vor auzi că în spectacolul cutare sau cutare, joc eu. Uite asta și este într-un rezultat, succesul. El vine de la sine, fără să râvnești la el, important e să faci totul cu multă dragoste, pasiune si dăruire de sine.
- Cum definiți fericirea?
- Nu cred că fericirea a avut vreo dată sau are vreo definiție. Odată ce te trezești dimineața și te simți plină de forță, energie, absolut sănătoasă, când știi că sănătoși îți sunt copii, familia și toți oamenii dragi ție, când mergi în fiecare zi la serviciu cu dorința de a bucura oamenii, când iubești și știi că este reciproc, când ești stimată, recunoscută și apreciată, oare asta nu este fericirea adevărată? Pentru mine, da.
- Ce este cel mai important pentru un actor?
- Munca, dorința de a-i transmite publicului emoția ta și de a-l provoca și pe el, la rându-i, la buna dispoziție, să râdă sau chiar să scoată o lacrimă și să iasă din sala teatrului plin de emoții și, neapărat, să dorească să mai revină iar și iar.
- În viziunea Dvs, care ar fi beneficiile teatrului în viaţa omului?
- În viața omului, teatrul, indiscutabil, trebuie să aibă rolul lui aparte. Teatrul este și el o instituție de instruire. Aici omul poate găsi, de fiecare dată, material nou pentru îmbogățirea orizontului, intelectului, e suficient să asculte și să privească atent în scenă și, neapărat, va ieși din sală cu noi acumulări spirituale. Totodată, în lucrările dramatice, de fiecare dată, se poate regăsi cineva sau cel puțin, poate recunoaște pe cineva, pentru că, anume pentru asta au fost scrise de dramaturgi și jucate de noi, actorii. Anume aici, se spune adevărul sub diferite forme. Și minciuna se spune tot aici, dar și ea îmbrăcată în haină artistică și cu un anumit scop. Spectatorul, adică omul, trebuie să poată și să știe cum să selecteze ceea ce e bun și util pentru dezvoltarea sa.
- Mulțumim mult pentru interviul acordat! Să vă fie munca binecuvântată cu talent, suflet, sinceritate, apreciere la justa valoare. Succes!
Ludmila Podgurschii
