Edit Ocnita Editie WEB raionul Ocnita
Nicolae Gîlcă este o personalitate marcantă a vieții sportive din raionul Ocnița. Este fidel valorilor olimpice mai bine de o jumătate de secol. Mai multe decenii a activat în calitate de director al Școlii Sportive Ocnița, director al Agenției Olimpice Ocnița. La moment, este director-adjunct la ȘS Ocnița și, cu dăruire, continuă să-și urmeze vocația de promotor al sportului de masă și modului sănătos de viață, care i-a adus titlul de antrenor și lucrător emerit în sfera culturii fizice și sportului, maestru în sport la lupta națională Trânta, fiind decorat și cu medalia Meritul Olimpic de către Comitetul Național Olimpic și Sportiv.
Omul singur își proiectează viitorul sau doar își trăiește destinul?
Circumstanțele și alegerile făcute joacă un rol în formarea unui destin. În cazul meu, aș spune – 50/50. Când eram student la facultatea de construcție, am făcut o alegere care mi-a schimbat viitorul. Conștient am ajuns la concluzia că anume cultura fizică, sportul sunt pentru mine mai mult decât o plăcere, un hobby . Abandonând profesia tehnică de inginer, am ales-o pe cea de suflet. Și nu regret. Sunt mulțumit de alegerea care am făcut-o. Când omul își face lucru cu plăcere, zi de zi, n-are cum îmbătrâni.
În cazul Dvs, cum alegerile făcute V-au înfluențat destinul?
V-am dat răspunsul mai sus. Sincer, dacă făceam o altă alegere, nu mă simțeam atât de împlinit sufletește la cei 75 de ani pe care îi ating la 10 martie 2023. Ca exemplu – nu făceam traseul, deloc ușor, de la sportiv amator la țară – până la maestru în sport la lupte; de la elevul din clasa 6-a care conducea gimnastica de dimineață cu toți elevii din școala medie din Brînzenii-Vechi – la antrenor și lucrător emerit în sfera culturii fizice și sportului; cu discipoli campioni și premianți la Campionatele RM. Fiica mea a făcut la fel, schimbând Diploma de finansist pe cea de antrenor-cardiolog – o profesie pe care cu plăcere o îmbrățișează la un complex sportiv din Montreal (Canada). Așa că, alegerea ne definește incontestabil, în toate circumstanțele.
Cum emoțiile pot fi controlate? În ce cazuri Dvs le exteriorizați și când le blocați?
Emoțiile pozitive nu trebuie blocate, dimpotrivă, le dau frâu liber, atât în relațiile cu cei maturi, cât și cu elevii. Ele sunt binevenite. E normal să fie exteriorizate.
Referitor la cele negative, recunosc că, în calitate de manager, le trăiesc uneori. Îmi apar atunci când subalternii sunt responsabili, nu în măsura așteptărilor mele. Ce fac cu astfel de reacții? Nu le blochezi. Le exprim într-o formă calmă și, mă strădui să nu trec de măsura bunului comportament.
Modalități sunt multe de a ascunde nemulțumirea. Dacă ești puțin diplomat, eviți conflictele. Stăpânirea emoțiilor vine, mai degrabă, cu vârsta, aș spune.
Cum sportul ajută la depășirea unor încercări ale vieții și la găsirea soluțiilor?
Cei ce trec prin așa-zisă Bucătărie a sportului amator și, în special, a celui de performanță, acumulează un șir de aptitudini, calități fizice, morale, volitive care, în ansamblu, formează un caracter specific de luptător într-un spectru mai larg.
În situații dificile sau extreme ei se descurcă cu mult mai ușor ca alții, având formate reflexe condiționate (на все случаи жизни)obținute în competiții dure de concurență înverșunată, dar și în relațiile cotidiene ei se simt comfortabil și siguri în sine. Ca exemplu, un sportiv din Armenia – campion la înot a scăpat de la înec 15 persoane dintr-un autocar scufundat în doar câteva minute.
La general, totuși, într-un corp sănătos — o minte sănătoasă, e legătura directă și la o educație înaltă a personalității care știe perfect cum să-și gestioneze emoțiile, pentru o viață mai armonioasă.
Mai detaliat, ne spuneți ce calități le dezvoltă copiilor sportul?
Într-o școală sportivă, într-o secție sportivă bine organizată, la elev se formează calități care-i conturează personalitatea: devine mai răbdător, mai disciplinat, îi dezvoltă responsabilitatea, devine mai comunicativ, își dezvoltă gândirea strategică, atenția la detalii, învață lucru în echipă (responsabilitatea față de colegi, antrenori etc), cunosc de fair-play — atunci când poți refuza la un câștig, când adversarul sau partenerul a căzut într-o situație dificilă (traumă), își dezvoltă perseverența, excelența, devine receptiv la tot ce se întâmplă în jur etc. Un sportiv adevărat nu va trece nepăsător pe lângă o situație care cerea implicare. De asemenea și în familie sportivii sunt de ajutor, se descurcă în gospodărie, în organizarea regimului de activitate, sunt motivați să folosească timpul la maximum.
În viziunea Dvs, ce înseamnă un Bun antrenor, un Bun sportiv?
Pentru a fi un bun antrenor, în primul rând, indiscutabil trebuie să fii un bun educator-psiholog cu dragoste față de copii. În al doilea rând, e necesar să fii antrenor-profesionist, să cunoști detaliile amănunțit la proba sportivă respectivă, să poți combina aceste două cerințe în mod creativ și individual, pentru diferiți beneficiari. Astfel, ai șansa să urci pe podium de premiere cu discipolii la competiții de rang înalt. Mă bucur că pe lângă funcția de bază de manager, am reușit să savurez și astfel de clipe victorioase.
Un bun sportiv, după părerea mea, e acel ce cu drag pășește pragul sălii sportive, pentru care antrenamentul nu e povară sau o muncă, dar o ocupație motivată cu un scop bine determinat spre culmele performanței și desăvârșirii, cu o totală dedicație.
Ce evenimente din viața profesională V-a marcat cel mai mult emoțional?
Două evenimente din biografia mea s-au întipărit adânc emoțional, ambele sunt legate de mișcarea olimpică. O călătorie în Lausanne (Elveția) la Muzeul Olimpic, unde-i înregistrată întreaga istorie în evoluție, de la primele jocuri olimpice și a doua, desigur, participarea cu o delegație de specialitate la o întrunire în localitatea Olympia din Grecia, în locul și pe arena primelor jocuri olimpice de până la era noastră, acolo unde s-a păstrat cu grijă istoria în detalii, acolo unde odată în patru ani se aprinde focul olimpic de la razele solare și, unde simți emoțional atmosfera acelei epoci antice.
Ce înseamnă succesul pentru Dvs?
La diferite etape a vieții, fiecare dintre noi are un scop și își apreciază activitatea cu un calificativ. În calitate de absolvent al școlii medii cu note de 5 și mai puțin de 4 (ca pe vremuri), m-am apreciat cu un «bine». Ca absolvent al facultății de Educație fizică și sport, cu Diplomă roșie, mi-am pus calificativul – excelent. Ca președinte al Comitetului sportiv de pe lângă executivul raionului Ocnița, pe parcursul a 20 de ani, am lucrat cu dăruire de sine în condiții cu o lipsă totală a bazei sportive, dar cu mult entuziasm, cu mijloace mici și fapte mari, calificativul să-l pună beneficiarii, iar la etapa actuală, ca fost director al Școlii sportive și, în prezent — director-adjunct și responsabil de Agenția Olimpică Ocnița, am fost apreciat de Comitetul Național Olimpic și Sportiv cu medalia Meritul Olimpic. Este totul acesta un succes? Personal, recunosc că sunt împlinit. Modestia e un lucru bun, dar în mișcarea sportivă e nevoie de performanțe, pentru sănătate, pentru măestrie, și dacă se spune că sportivii au avut o prestație modestă în competiții, înseamnă că au participat sub limita așteptărilor. Sper că nu i-am dezamăgit pe cei cu care am colaborat pe parcursul a 50 de ani de activitate în organizarea și desfășurarea acțiunilor sportive și promovarea modului sănătos de viață. Succesul pentru mine înseamnă viața trăită zi de zi, cu dedicare și plăcere pentru ceea ce fac. Succesul este cel ce ne determină pe fiecare din punct de vedere profesional, ca personalitate și ne motivează la noi realizări.
Cât de important este ca omul să aibă un scop, un vis în viață?
Omul fără un vis, fără un scop e ca o corabie purtată de valuri. Niciun lucru măreț în lume nu a fost realizat fără pasiune. În cazul meu, n-am avut în plan să fac carieră, să devin un manager, dar mi-a plăcut sportul mult și, cu mare plăcere și multă muncă, m-am afirmat treptat în școală, la institut, apoi ca profesor de educație fizică, până când responsabilii de la organele de conducere m-au invitat să administrez la nivel raional mișcarea sportivă, apoi și cei de la Comitetul Olimpic – așa a fost cu cariera, așa a fost și cu treptele măestriei sportive — de la sala de luptă din subsol din satul natal, treptat, am ajuns la competiții raionale și la premiul Berbecul viu, la lupta națională Trânta, la spartachiada republicană cu un final victorios, purtătorul făcliei olimpice și, titlu de maestru în sport, lucrător emerit în sfera culturii fizice și sportului. Rezumând, când ești activ, vizibil în societate, muncești cu dăruire, îți realizezi mai ușor dorințele, scopul. Important este să nu te oprești din a visa, căci numai așa pot fi mișcate lucrurile.
Ce este fericirea?
Fericirea e o noțiune generală, dar și individuală, pentru fiecare în parte. Faptul că m-am născut e o fericire. Faptul că admir soarele, luna, marea, natura – e o fericire. Familia, copiii noștri, nepoții — înseamnă fericire, ei vor prelungi neamului familiei. Consider că Fericirea e o stare de bine, formată din clipe, momente cu emoții explozive, pozitive. Important e să fim recunoscători vieții că ne-a dat șansa de a trăi din plin. Fericirea trebuie conștientizată, e o stare accesibilă pentru fiecare.
5 reguli pentru o viață sănătoasă, din partea Dvs:
1) Un regim al zilei bine stabilit și urmat, de dorit, cu strictețe ( hrana cu măsură, somnul la timp);
2) Pe parcursul zilei – efort fizic (mers sportiv, antrenament, lucru fizic etc);
3) Pentru sistemul nervos – păstrează relații calde în familie și la serviciu; practică activități pe plac;
4) Călătorii la munte, mare, locuri necunoscute;
5) Totdeauna observă partea plină a paharului.
