Home / Cotidian / 70 de ani de la cel mai mare val al deportărilor. «Aveam 11 ani când ne-au luat în Siberia…»

70 de ani de la cel mai mare val al deportărilor. «Aveam 11 ani când ne-au luat în Siberia…»

Nu pot să uit…Țin minte frica părinților. Au fost ridicate în Siberia 60 de familii  din cele vreo 200 din satul nostru!!!, printre care și noi, își amintește tanti Zina (Laevsky) Toncoglaz.

  • De ce și familia Dumneavoastră?
  • Pentru că aveam o moară de vânt la care lucrase încă tătuca (bunelul de pe tată) . Părinții n-o predaseră la «selsovet». Ei au luat-o singuri. Matincă și acum este moara ceea, în Pivniceni, raionul Donduşeni.
  • V-au deportat doar pentru că aveați această moară? Cine lua hotărârea?
  • Ai noștri. De pe loc. Președinta de colhoz, era o femeie de care se temea tot satul. Cei mai mulți deportați i-a scris ea, din localitatea pe care o conducea – 60 de familii au fost ridicate, pentru asta primeau premii.
  • Vă aduceți aminte acel moment când a trebuit să părăsiți casa și să plecați fără a ști dacă veți reveni vreodată?
  • Aveam 11 ani. Era vreo 5 dimineața. Părinții știau că trebuia să vină după noi, numai nu știau exact când. Mai multe nopți dormeam prin câmp, cu speranța că nu ne vor găsi și vom rămânea. Dimineața reveneam acasă. Însă, ei au venit dimineața. Tata a reușit să fugă, eu cu mama şi sora mai mică, de vreo 5-6 ani – nu.
  • Și ce a urmat?
  • Soldații ne-au ajutat să strângem toate lucrurile din casă ca să le luam cu noi. Vorbeau frumos cu noi și, de-acum nu simțeam așa frică. Mama părea a fi mai speriată. Plângea întruna. Ei nu ne-au grăbit. Îmi amintesc cum mama se uita la perdelele de la geam, aveam perdele tare frumoase, cu flori, parcă erau vii. Soldații au observat și ei le-au scos atent și i le-au pus în sac.
  • Cât timp ați mers?
  • Vreo 2 săptămâni. Mult. Cu trenul pentru marfă. Dar și staționam pe la gări câte 2 ore.
  • De ce?
  • Ne aduceau de mâncare. Din timp lumea știa că trenul va sta în gara lor și ieșeau și ne aduceam de mancare mai mult. Până am ajuns, n-am simțit nici foame, nici sete. Datorită oamenilor cu inimă şi suflet.
  • Și când ați ajuns?
  • În regiunea Tiumeni la fel ne-au întâmpinat multă lume. Fiecare ne propunea ajutor. Erau cu căruțe. Ne-au luat bagajele și ne-au dus unde eram repartizați ca să trăim. Oamenii simpli ne-au ajutat. Nu am simţit ură…
  • Ați trăit fără tata?
  • Nu mult. Căci tata de-acum singur s-a cerut să vină la noi.
  • Și cum ați trăit în Siberia?
  • Vreo 2 săptămâni am stat acasă. Ne-au lăsat să ne acomodăm. Apoi părinții au ieșit la lucru. Eu – mai târziu – la școală. Am învățat încă o dată în clasa III. Ușor am deprins limba rusă. La școală se comportau bine cu mine. Adică, nu doar cu mine, căci noi eram foarte mulți copii deportați. Seara, îmi aduc aminte, la părinți veneau în ajutor, la clacă, alți oameni, până tata n-a ridicat casa noastră. În alte seri, după lucru,  părinții se duceau pe alții să-i ajute…Munceau mult…
  • De mâncare aveați?
  • Și acum îmi aduc aminte de acel gust de unt. Aveam vacă, păsări, creșteam porci…
  • Cât timp ați trăit în Siberia?
  • 6 ani.
  • De ce ați revenit?
  • Ni s-a ridicat statutul de deportați și, de-acum eram liberi. Eram în vacanța de vară. Terminaserăm 8 clase. Părinții au decis să revină în Basarabia la părinții lor, la casa lor….

Acasă nu mă refer la casa unde am trăit, dar la pământul pe care ne-am născut. Casa noastră era stricată. În sarai trăiau de-acum alți oameni. Tata a plâns când și-a văzut gospodăria… care, practic, nu era. Livada era scoasă, poama toată – tăiată, casa stricată. Ograda – părea neîngrijită. Lucrurile din casă: masă, dulap, paturi, veselă le văzusem pe la vecini – unii ne-au întors câte ceva, tata le-a plătit, fiindcă ei le cumpăraseră de la primărie, care organizase vânzarea tuturor lucrurilor din casele deportaţilor, iar alte obiecte aşa şi au rămas pe la alţii, findcă nu au vrut să recunoască că nu le aparţin.

…De la primărie nu ne-au dat înapoi acel pământ. Noi la bunica ne-am oprit. Tata a mai ridicat o casă și acolo am trăit. Părinţii au lucrat în colhoz.

  • Au trecut 70 de ani. Aveți familia Dvs, copii de care sunteți mândră, un fecior și o fiică – Iurie și Alla, aveți nepoți care Vă bucură. Cea mai importantă lecție a vieții care este, din experiența Dvs?
  • ..70 de ani au trecut, dar parcă mai ieri s-au întâmplat toate. Am o viață bogată, pot spune. Am și triste amintiri, am și de ce mă bucura…de toate, ca la toată lumea. Lecția cea mai importantă și copiilor le-am spus-o – Omenia să fie mai presus oricând. Să fie cinstiți cu ei și cu cei din jur, corecți, adică curați la suflet, să nu cedeze în fața greutăților niciodată, căci ele te ajută să fii mai puternic. Să mențină pacea-n suflet, astfel, le învingi pe toate!
  • Tanti Zina, Vă mulțumesc pentru această discuție și răscolire a amintirilor, poate mai puțin plăcute din viața Dvs. Ați deschis fereastra sufletului, prin care am văzut nu doar Curaj, Demnitate și Omenie, dar și o Istorie vie! Vă mulțumesc!

Ludmila Podgurschii

  1. S. Astăzi se împlinesc 70 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste organizate în Basarabia. Al doilea val de deportari (5-6 iulie 1949), sub denumirea Operația „IUG” /SUD, s-a desfășurat conform unei Hotărâri strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a culacilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.

Au fost deportate 11 606 familii, circa 36 mii de persoane, din care 9 864 bărbați, 14 033 femei, 11 889 copii care, potrivit istoricilor,  în mare parte alcătuiau elementul social de bază al satelor basarabene.

About rciumac

Check Also

«Siguranța prin recensământul armelor: Controlează, Raportează, Protejează»

Inspectoratul de Poliție Ocnița se alătură Campaniei «Siguranța prin recensământul armelor: Controlează, Raportează, Protejează» Inspectoratul …

Добавить комментарий