Interviu cu Lilia GORCEAG, învățătoare în gimnaziul din satul Gîrbova, raionul Ocnița

Care este misiunea unui Pedagog?

Să fie un Soare și să emane căldură pentru fiecare copil.

Acesta a fost răspunsul doamnei Lilia Gorceag care, de patru decenii, zi de zi, trăiește în suflet cu cea mai nobilă meserie a omenirii. Pentru ea, a fi Pedagog înseamnă o Artă. Arta de a înțelege interesele copilului, problemele lui.

Doamna Lilia Gorceag activează în calitate de învățătoare în gimnaziul din s. Gîrbova, raionul Ocnița, iar munca dedicată copiilor îi provoacă bucurie, satisfacție, emoții, flux de energie și, cea mai mare poftă de viață.

-Cum ați ales cariera de pedagog, ce sau cine V-a inspirat?

— Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul, există clipe, oameni şi fapte care nu se uită. Primul model a fost chiar prima mea învățătoare, care era dedicată meseriei, punea suflet și dăruire de sine (fără internet) în pregătirea orelor. Ne-a altoit dragostea de frumos, ne ținea grămăjoară ca să fim uniți, ne-a învățat să ne stimăm ca într-o familie, ne-a cultivat răbdarea, încrederea. Văd și acum scrisul caligrafic la tablă. Ceea ce mi-a rămas în suflet de a scrie frumos, citeț. A fost un exemplu pentru mine. Atunci, în mintea mea, a încolțit dorința de a urma această cale. Dumneaei îmi va rămâne un exemplu cu valoare însemnată, dedicată meseriei.

Ea mi-a rămas în amintire,

În fața clasei, zâmbitoare.

Crâmpei de suflet și iubire,

Ea –prima mea învățătoare.

-De cât timp activați ca pedagog și, ce înseamnă pentru Dvoastră această profesie?

— O provocare.  Ca pedagog activez de 40 ani, din care 15 ani am activat și ca director adjunct pentru instruire. O meserie de la care simt o satisfacție de la ceea ce fac zilnic. Activez în gimnaziul Gîrbova, fiind pentru mine Casa cu suflet de lumină, căci este luminată de zâmbetele copiilor și inima blândă a profesorilor.

Îmi place munca în urma căreia se simt emoții, impresii, succese. Îmi place munca cu copiii, mediul în care ei învață, cresc și văd lumea din jurul lor. Elevi curioși, buni la chip și suflet care adoră frumosul, adevărul.

 Mă mândresc cu toți discipolii mei.

-Ce rol are familia în viața Dumneavoastră în calitate de pedagog? Cum ați integrat în familie rolul de pedagog, soție, mamă?

— Aș spune că Succesul în viață depinde de familie, fiind cea mai de preț comoară.

Am crescut și educat doi copii, o fetiță și un băiat — Inga și  Viorel, de care mă simt mândră, căci ei sunt visele și bucuriile mele.

E greu să te împarți în trei: pedagog, mamă, soție. E bine când totul merge strună ca un tot întreg. Când copiii erau mici, am avut noroc de părinții mei care m-au susținut și, de un soț înțelegător cu care am împărțit și binele și răul, pentru asta îi sunt foarte recunoscătoare.

Doi elevi, doi studenți…, două lacrimi ce se prelingeau pe obrajii gingași de fiecare dată când îi petreceam sau când îi întâlneam. Două strune de vioară, care cu dragoste și dor știau să îngâne melodiosul cuvănt — Mama.

Copiilor, m-am străduit să le modelez un caracter frumos, să fie puternici, responsabili, să se ajute reciproc.

Acum sunt bunică  a doi bravi și scumpi nepoței — Damir, Ciprian și o gingașă nepoțică Cezara, cu care, sper, îmi voi petrece interesant concediul de vară.

Meseria de pedagog e frumoasă. O meserie care nu ne părăsește seara când venim de la serviciu acasă. O meserie care chiar dacă te epuizează, ea și te energizează, căci zi de zi e ceva nou. O meserie care nu ar însemna nimic fără emoții, proiecte, evaluări, verificări etc.

-Pe parcursul anilor ce shimbări ați obesvat între generații?

— Copiii sunt oglinda vremurilor pe care le parcurgem. Copii de astăzi sunt mai ingenioși, mai deschiși spre provocări, dar dependenți de internet, cu o inteligență emoțională slab dezvoltată. Nu putem vorbi acum de o lectură a unui text cu sentimente, lacrimi, trăiri, emoții.

Viața nu este liniară și cultura tinerilor evoluează constant prin gândurile, sentimentele și acțiunile lor pe care le realizează zi de zi.

Generațiile din trecut erau mai modești, mai reținuți, mai calmi. Cei 7 ani de-acasă— sunt cei mai importanți! În familie se sădesc rădăcinile, cresc crengile, din care la școală înfloresc florile pentru a da roade. Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri pe care nu le vom mai vedea.

—Ce sfat aveți pentru tinerii pedagogi?

— Mereu să fie conectați la nou, deschiși inovațiilor în domeniul educației, gândire strategică, modestie, răbdare și muncă, dăruire de sine.

Tinere pedagog, fii soare care emană căldură unui copil, fii o filă  care seamană cunoștințe! Fii pasionat de ceea ce faci, mereu informat pentru a-ți câștiga pe viitor respectul!

-În ajunul sărbătorilor de iarnă, ce mesaj adresați colegilor Dumneavoastră?

— Stimați colegi! Cu prilejul sărbătorilor de iarnă, vă adresez cele mai sincere felicitări. Un an nou bogat în împliniri și aspirații pe tărâmul pedagogic, noi performanțe, încredere și devotament.

Sănătate și prosperitate, bucurii și liniște în familiile Dumneavoastre, succese  și numai gânduri bune, realizări în viața personală. La mulți, mulți ani!

• Doamna Gorceag Lilia, citind biografia Dvs, am descoperit că V-ați născut chiar la cumpănă dintre ani, pe 1 ianuarie și, în acest an, odată cu venirea Noului An, veți marca și un frumos jubileu. Fie ca Bunul Dumnezeu să Vă netezească destinul cu noi împliniri sufletești, să Vă dăruiască multă sănătate și inspirație, pentru a Vă urma chemarea inimii. Să adunați cât mai multe clipe fericite, care să Vă umple sufletul de bucurie și pace, alături de cei dragi! La mulți ani, stimată Doamnă!

Ludmila Podgurschii