Ce voi face mai departe? — o întrebare tăcută a tinerilor

Cel mai greu este de găsit propriul drum. Unii tineri spun că sunt blocați de frică când sunt puși în fața unor alegeri importante. Alții, nu știu unde vor să ajungă în viață. Sau dacă știu, la fel sunt stăpâniți de frica unei alegeri greșite sau alte motive pe care nu le pot explica. …Oare nu orice evoluție și creștere vine din interior?… E un strigăt tăcut al «viitorului» acestei țări, interiorul căruia nu este auzit și descoperit deplin azi pentru dezvoltare și creștere acasă.

Am întrebat-o pe Olga, o tânără din orașul Ocnița care-și continuă studiile în România, despre formarea deciziei de a alege o altă țară care să-i ofere dezvoltarea pentru viitor. Olga Scripnic a răspuns detaliat:

Încă din anii de gimnaziu puteam înțelege doza mai mare de responsabilitatea pe care o presupun clasele absolvente, a noua și a douăsprezecea; pe lângă examene, și povara alegerii. Gândul „Ce voi face mai departe?” mă macina frecvent, era deja o altă etapă, cea când orice opțiune mi se părea greșită și că nu mi se potrivește, visurile copilărei au devenit absurde, iar eu continuam să fiu urmată de frica de a nu-mi ruina viitorul prin decizia pe care o voi lua. Am devenit tot mai prezentă în dezbaterile despre educația în Moldova și, în primul rând, despre necesitatea de a opta sau nu în continuare pentru liceul în care studiam. Diversitatea de păreri, presiunile existente nu îmi lăsau loc pentru găsirea unui răspuns la acea  interogație sau, transformarea acesteia într-o afirmație, una sigură.

Pe de alta parte, reținerea sau, mai degrabă, frica își avea rădăcina în nedorința de a mă îndepărta de prieteni/de colegi, de a începe ceva nou, într-un alt spațiu, cu profesori și elevi noi. Când eram curioasă să văd și să trec printr-o nouă lume, apărea întrebarea „Cum o să mă descurc?”. Chiar dacă în acele momente nu găseam nici un răspuns, continua oscilație între păreri, libertatea deplină în a alege și încrederea pe care o aveau părinții, susținerea persoanelor apropiate m-au făcut să înțeleg faptul că aceasta nu va fi cea mai mare decizie pe care va trebuie să o iau pe parcursul acestei vieți, este o încercare care poate să fie atât de reușită, pe cât și de nereușită. Anii de liceu vor fi cu siguranță cei mai frumoși și plini de încercări, experiențe noi oriunde nu m-aș afla. Astfel,  am simțit acea necesitate a evadării din propria zonă de confort, a asumării unei responsabilități și, astfel, s-a produs afirmația pe care am căutat-o mult timp și dorința de a încerca; eram conștientă de faptul că va trebui să fac față oricărui obstacol, dar, în același timp, găseam puterea necesară de a face acest pas, unul care nu va trebui să îmi dezamăgească părinții și, în primul rând, să nu mă facă să îmi pierd încrederea în mine.

Astfel, trecând printr-o serie de divergențe lăuntrice, pășind peste propriile frici, nelăsându-mă influențată de opțiunea prietenilor, de mirarea mai mult sau mai puțin indignată a profesorilor, astăzi sunt elevă în clasa a XI-a, filologie, la Colegiul Național Iași. Scriu și citesc dintr-o plăcere necondiționată de note, acțiuni care stimulează gândul, sentimentul. Unul dintre scopurile principale ale acestui profil este de a încuraja tânărul să contrazică, să vorbească, să își formeze o părere proprie, bine argumentată și să cunoască lumi noi, să poată ajunge la nucleul acesteia. Spațiul spre care mă îndreptam nesigur, timid mi-a scos la iveală un nou mod de a cugeta, noi percepții, noi oportunități, noi încercări, iar acest adjectiv ar mai putea însoți foarte multe substantive, pentru că îmi caracterizează întreaga existență din primul an. Viața la camin mi-a creat prietenii care nu au vreo caracteristică corespunzătoare, nu pot găsi un epitet care ar descrie vastitatea și importanța pe care o poartă pentru mine, pentru că tocmai acestea mi-au putut crea confortul și caldura de care aveam nevoie, au fost o sursă de unde puteam lua energie permanentă și ambiție.

Această experiență mi-a dovedit că noile încercări nu te rup decisiv de trecut,însă te modelează într-un alt mod, unul care nu lasă loc pentru lacrimi, căci îți dezvoltă latura independentă, cea care poate să își asume și să ia decizii. Inevitabil suntem supuși timpului și o dată tot trebuie să părăsim spațiul protector al familiei, însă, după părerea mea, din momentul în care iai hotărârea de a face pasul respectiv la facultate, devii supus unor limite care sunt impuse de timp. Studenții urmăresc alte interese, sunt preocupați de alte probleme și se modifică viziunile, deși nu într-un mod radical, de aceea, consider că, anii de liceu trebuie să fie savurați și înțeleși în totalitate, trebuie să fie simțită esența acestora.

Pericolele, obstacolele vor apărea preponderent în cursul vieții, dar cea mai mare greutate nu vine din modul cât de mult am încercat pentru ca să îl depășesc, contează ce am făcut pentru a-l depăși. Momentul în care te afli în situația de a alege, curajul trebuie să devină învingător și să poarte o anumită motivație, nu trebuie să fie stăpânit de frică.

Olga, îți mulțumim pentru acest răspuns, prin care ai descris trăirile personale, provocate de alegerea unui drum nou în viață care, totodată, au fost motivaționale pentru a lua o decizie independentă.

Trăim ceea ce alegem. De la gânduri până la cei mai îndrăzneți pași care ne îndepărtează sau ne apropie de ceea ce ne dorim cel mai mult. Viața e așa cum alegem s-o trăim. Cine este responsabil de tristețile, greșelile, eșecurile tale? Fericirea, succesul, împlinirea sufletească, la fel, nu depinde de cineva, decât de tine.  Ai curaj, ascultă și alege ce-ți spune interiorul! Cunoaște și explorează universul tău!

Ludmila Podgurschii

P.S. Vor urma și alte păreri, confesiuni ale altor tineri