Cum activitățile extrașcolare compensează erorile pe care le admite curricula școlară

Copiii sunt în responsabilitatea școlii 5-6 ore pe zi. Acolo ei învață șă scrie și să citească, să rezolve ecuații, să analizeze evenimente istorice și culturale, cunosc figuri geometrice, descoperă natura, află geografia și multe lucruri, conform programului școlar. Îndată după ore, mai ales în zonele rurale, diversitatea activităților pe care le pot avea copiii, se îngustează deseori la treburi casnice și teme pe acasă. De exemplu, în raionul Ocnița, dintre cei circa 3600 de elevi, o treime practică activități extracurriculare, fie sportive sau creative. Astfel, ne-am întrebat ce-și doresc de fapt copiii, cum își găsesc pasiuni și care ar fi rolul activităților extrașcolare în viața lor. În acest context, am discutat cu psihologul, Ana Niculăeș.

Ana Niculăeș, psiholog:

Beneficiile activităților extrașcolare: În afară de angajamentul de care dau dovadă tinerii ce participă în cadrul activităţilor extracurriculare, ei de asemeni dau dovadă de un nivel înalt al motivaţiei intriseci. Astfel, tinerii dezvoltă abilităţi de planificare a timpului, învăţarea de a prioritiza sarcinile şi direcţionarea atenţiei spre un anumit scop. În timp, tinerii învaţă să-şi autoregleze stările interioare şi să-şi menţină eforturile pentru a-şi vedea planurile realizate.
Liderii adulţi ai adolescenţilor joacă un rol cheie pentru a ajuta tinerii să iniţieze şi să susţină participarea în contexte structurate.

Pe teritoriul raionului Ocnița funcționează 50 de instituții de învățământ, incusiv 3 instituții extrașcolare – 1 școală de sport, cu 10 filiale, frecventate de 308 copii și, 2 centre de creație, frecventate de 689 de copii.

O filială reprezentativă a Școlii Sportive Ocnița activează în satul Clocușna, unde din 156 de elevi, 26 de băieți și 4 fete se ocupă cu judo.

 

Eduard Tintiuc, directorul Școlii Sportive Ocnița: E bine când copiii au un regim pe zi, se duc la lecții, apoi știu că au programat o ocupație, ca exemplu, un antrenament în sala de forțe. Copilul începe a gândi altfel, nu se duce prin baruri sau să joace cărți, dar vine la antrenamente. Avem toate condițiile, doar să vină copii din dorința de a se dezvolta, atât fizic, cât și strategic.

Ghenadie Prepeliță, antrenor de judo: Vin copii la antrenamente care, într-adevăr, tind spre performanțe, dar sunt care vin doar ca să-și petreacă timpul, oricum alte activități după ore, în sat nu prea au.

Inițial la antrenamente veneau doar băieți, până nu a apărut și Daniela Tcaci. Era unica fată. Însă rezultatele ei creșteau nu pe an cu an, ci lună cu lună. A câștigat 4 cupe europene, Campionatul europen pe cadeți și Campionatul mondial la sambo, desfășurat în Berlin, Germania. Astăzi este în selecționata RM la judo și studentă la Universitatea de Educație Fizică și Sport.

 

Daniela Tcaci practică judo de la vârsta de 8 ani. Are cucerite 77 de medalii.

Spune că judo, pentru ea, are rolul cel mai important, căci a contribuit la formarea ei ca personalitate.

  Daniela Tcaci, campioană la judo și sambo: Judo pentru mine are un rol foarte important. Este pus pe primul loc în viața mea. Am renunțat la toate împrejurările și sunt focusată doar pe el, vreau să devin ceea ce mi-am propus , și să obțin rezulatul mult asteptat.  Să-mi demonstrez că nu am muncit în zădar atâția ani. Nu există vreun secret pentru a obține o victorie, există doar multă muncă, concentrare, motivare, disciplină și dorința de a deveni mai bun.

 

Un alt discipol al fil. școlii sportive din Clocușna este Andrei Moroșan. Are 15 ani, este premiant cu aur la competiția internațională din România, la Judo fără bariere. De la vârsta de 10 ani practică acest sport. Inițial, mama nu îi permitea, căci, după școală, trebuia s-o ajute la treburi casnice. Andrei, făcea tot ce-i spunea mama, doar să-i permită să se ducă la antrenamente.

Andrei Moroșan, campion la judo: Când am aflat despre acest gen de sport, mi-a fost interesant să vin și eu să mă ocup. Judo m-a schimbat mult – am devenit mai încrezut, mai responsabil, îmi pot apăra familia: pe mama, surorile, fratele mai mic.

Mama lui Andrei, care crește 4 copii de una singură, susține că fiul ei de când se ocupă cu sportul a devenit mai atent, mai răbdător, îi mai liniștit și încrezut. Orice zice — face. Acum consideră că la antrenamente Andrei învață cele importante lecții de viață.

Alexandra Moroșan, mama lui Andrei: Deodată, ca orice mamă, îmi făceam griji când mi-a zis că se antrenează la judo, apoi m-am linistit. Am văzut cum fiul meu s-a schimbat spre bine. Cât de atent și responsabil a devenit și, are rezultate foarte bune. Vedem mai departe cum va fi.

Sunt părinți care consideră că judo este un gen de sport periculos pentru sănătatea copilului și, din acest motiv, nu le permit să se ocupe. O astfel de experiență a trăit-o și primarul satului Clocușna, Iurie Bucun

Iurie Bucun, primarul satului Clocușna: Judo în satul Clocușna a fost promovat de antrenorul Tudor Blîndu. Datorită dumnealui, am vrut și eu să vin la antrenamente și să cunosc acest gen de sport, însă nu aveam permisiunea părinților. În special, mama își făcea griji să nu mă traumezi. Însă, eu oricum, veneam la antrenamente. Cum judo mi-a schimbat destinul? Eu am absolvit Universitatea de Educație Fizică și Sport din RM și sunt de profesie antrenor de judo.

Tudor Blîndu, antrenor emerit la judo: Inițial când am deschis această secție sportivă în sat, mulți părinți nu permiteau copiilor să se ocupe, căci se temeau să nu se traumeze. A durat ceva timp până am demonstrat rezultate și am pus bazele acestui gen de sport în sat.

Pentru unii copii din raionul Ocnița, care nu au o fire sportivă, există alternative. Ca exemplu, în satul Sauca activează Clubul de șah Florinel. Astfel, din150 de elevi ai gimnaziului Petru Zadnipru, 30 – au ales să joace șah. Potrivit antrenoarei este cel mai faimos joc de logică din lume, care dezvoltă gândirea, tactica, strategia și multe alte proprietăți ale unei personalități intelectuale. Copii, îndată după lecții, de 2 ori pe săptămână, vin la Clubul de șah Florinel din incinta gimnaziului.

Timotei, elev: Sunt participant al acestui club de șah. Eu particip totdeauna la competițiile care se organizează și am ales șahul, căci ,consider că, este un joc foarte interesant și dezvoltă gândirea.

Tatiana, elevă: Practic șahul de vreo 4 ani. Însă nu deseori vin aici, căci am alte hoby-uri ca desenul, chitara. De multe ori mă duc la competiții, doar ca participantă.

Svetlana Porojan, managerul gimnaziului: Din anul 2014, în incinta gimnaziului Petru Zadnipru din Sauca, activează Clubul de șah Florinel. Doamna Nina Rusu este conducătoarea cercului. Deși, este de vârstă pensionară, Nina Rusu este pasionată de șah și, deseori, organizează competiții. Eu, nu doar ca manager al instituției, dar și ca profesoară de matematică, consider că șahul este un joc care dezvoltă cel mai bine gândirea logică și, îndemn să practice acest joc cât mai mulți copii.

Nina Rusu, conducătoare de cerc: Eu sunt candidat în maestru pe șah. Șahul este viața mea. Toată familia mea practică șahul. Am avut cazuri când persoane mature îmi spun că regretă că nu au venit să învețe să joace șah. Socot că cine joacă șah, este foarte dezvoltat, și-n matematică, și-n viață.

Totuși, nu toate localitățile din rl Ocnița organizează activități extracuriculare. Satul Naslavcea, situat pe malul drept al Nistrului, vestit la nivel republican prin locurile sale pitorești și legendara Inimă a Moldovei, a devenit foarte ofertant pentru turiști, dar nu este la fel pentru generația în creștere. În acest sat nu există nicio instituție extrașcolară.  Ne-am întrebat dacă fenomenul este de fapt o problemă și dacă da, în ce constă?

Ion Zaharco, șeful Direcției Învățământ a Consiliului raional Ocnița: În raionul Ocnița avem antrenați circa 1000 de copii în activități extracurs. Cu părere de rău, nu în toate instituțiile de învățământ avem activițăți extrașcolare. Din ce motiv? În primul rănd, lipsa specialiștilor care să se ocupe cu acești copii și, un alt motiv —  numărul mic de copii, ca de exemplu, în gimnaziul din Naslavcea avem 34 de copii, care nu permite formarea unei grupe extracurs. Desigur, ne dorim să fie activități extracurriculare în toate localitățile, căci este foarte important la dezvoltarea elevului, însă asta este realitatea.

În satul Naslavcea nu sunt cercuri pentru copii, în schimb, îi atrag la bibliotecă. Aici ei nu doar citesc.  Au și o expoziție de desene. Părinții le permit copiilor să vină, unii chiar insistă, căci astfel le sustrag atenția de la jocurile din telefon.

Elena Lopolciuc, bibliotecară în s. Naslavcea: Copiilor le place mai mult activițăți în telefon, în internet, însă, în ultima perioadă, la îndrumarea părinților,  la bibliotecă vin mai mulți copii, nu doar după cărți. Aici practicăm și alte activități, precum desenul, modelare, croșetare etc. Sunt copii care încă nu și-au descoperit pasiunea, dar, cu mare atenție, discutăm, și aflăm care ar fi ocupația lor preferată.

Antonina, elevă: Noi în clasă suntem 6 copii: 3 fete și 3 băieți. În timpul liber, după ore, venim la bibliotecă. Aici ne ocupăm cu ceea ce ne place mai mult. De exemplu, mie îmi place să desenez. Băieților din clasa mea, le place mai mult să modeleze din plastilină. Dacă ar fi în gimnaziu activități extracurriculare, nu știu cu ce m-aș ocupa. Aș alege tot desenul, la bibliotecă.

Activitățile extrașcolare pot fi calificate ca un fenomen care formează personalități și schimbă vieți? Despre asta am discutat cu psihologul Svetlana Lupu care consideră că fiecare copil, pentru a se simți fericit, are nevoie să simtă plăcere din ceea ce face.

Lupu Svetlana, psiholog, AO „Stimul”, Ocnița: Școala nu e doar locul unde în creierul copilului se transmite un volum de informație, care în mare parte ulterior se uită. În perioada vârstei școlare se dezvoltă trăsături de caracter, potențial pentru realizare, creativitate, abilități pentru viață. Spre regret, volumul informativ curricular e atât de vast, însă cele mai importante valori pentru viață rămân în umbră. De aceea, consider că participarea copiilor în diverse secții pe interese, ar compensa erorile pe care le admite curricula școlară. În primul rând, fiecare copil vine cu anumite predispoziții, talente, care dacă nu coincid cu cerințele școlare, așa și rămân nevalorificate. Mai mult ca atât, spre exemplu, un elev cu  înclinații în inteligența interpersonală, intrapersonală și existențială, sau sportivă, ritmică, artistică, dar cu potențial redus în direcțiile academice: real sau lingvistic, se va simți o persoană mediocră, sau chiar și mai rău, un ratat, fiindcă mereu va auzi pe parcursul anilor de studii doar critică, umilință, fiindcă nu face față la însușirea materiei academice. Vă dați seama, cât efort îi va trebui unui astfel de adult să se recupereze mai apoi?!

Însă problema nu e doar în asta. Pentru a se simți fericit orice om are nevoie să simtă plăcere din ceea ce face. E o nevoie fiziologică, nu un moft.

 

Potrivit specialiștilor, anume prin activități de dezvoltare a potențialului propriu, copilul obține adevărata pregătire pentru viață.

Experiența demult ne convinge că nu doar eminenții devin personalități de valoare. Mulți dintre cei care cu greu însușeau disciplinele școlare, ajung să devină personalități vestite, specialiști talentați, grație activităților extrașcolare și pasiunilor urmate.

Autoare de material: Ludmila Podgurschii

Acest material jurnalistic a fost elaborat cu sprijinul „Inițiativei pentru combaterea crizei globale prin transparență și libertate de exprimare: Reziliența mass-media în contextul crizei», susținută de Ministerul Federal German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (BMZ) în parteneriat cu DW Akademie. Toate opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă punctul de vedere al Deutsche Welle sau al Ministerului Federal German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare.