Să aibă grijă de sănătatea bolnavului este ceva absolut normal pentru Ea, indiferent de circumstanțe. Chiar dacă timp de 3 luni (decembrie-20, ianuarie, februarie 2021) a activat total diferit de condițiile obișnuite, Rodica VIDAICO spune că și-a îndeplinit misiunea cu dăruire de sine, prioritar, fiindu-i salvarea vieții omenești și starea de bine a pacientului. Recunoaște, a fost greu, obositor, sufocant, dar grație eforturilor comune cu echipa de lucru a reușit să facă față volumului de lucru, în cele mai complicate situații. Mai stresantă a fost luna februarie când în raion s-a înregistrat o creștere excesivă a numărului de cazuri.
Februarie în episoade
Rodica VIDAICO: Fiecare zi din februarie – ca o scenă ruptă dintr-un film fără sfârșit. Fizic și moral devenise imposibil ca o singură asistentă medicală și o infermieră să deservească peste 50 de pacienți, dintre care mulți fiind în stare gravă. Eram toate la limita puterilor. Zilnic, numărul de pacienți aduși cu ambulanța era în creștere. Secția devenise neîncăpătoare. Nu ajungeau paturi. Nu ajungeau forțe de muncă. Aer nu ne ajungea...
24 din 24 de ore trăiam cu gândul la fiecare pacient în parte. Cel mai dureros moment era când asistenta medicală, cu voce înădușită de lacrimi și oboseală, îmi spunea: am stat toată noaptea lângă el, am făcut tot posibilul,…a decedat, îmi pare rău…
Acum autoritățile au reprofilat și alte secții pentru primirea pacienților infectați, locuri sunt. A mărit și numărul de cadre antrenate în secția de COVID. Părerea mea, acest lucru trebuia întreprins încă cu 2 săptămâni în urmă.
În această perioadă dificilă, foarte mulți urmăritori ai paginii Edit-Media au scris mesaje de mulțumire și recunoștință pentru cadrele medicale ce activează în secția COVID. Ați dat dovadă nu doar de profesionalism, dar, în primul rând, curaj, dedicare totală și multă omenie și căldură pentru pacienți. În ochii multor ocnițeni ați devenit o EROINĂ pe timp de pace, care luptați cu acest virus teribil, punându-Vă sănătatea în pericol.
Rodica VIDAICO: Nu sunt doar eu Eroină. EROINE sunt acele asistente și infermiere care au câte 10 luni lucrate în secția COVID, care azi le văd epuizate la maxim, fizic și psihologic, îngrijind atâta lume suferindă. Cu măști, mănuși, ochelari, viziere, combinezoane, timp de 24 de ore în picioare, alergând de la un pacient la altul. Au lucrat ca pentru 3, dacă ne uităm la normative. Scopul era unul – ca pacientul să se întoarcă în familie sănătos și, să se poată bucura de viață. Alături de mine au fost: Serebrian Galina, soră superioară; Sîtnic Dorica, asistentă medicală; Frasiniuc Olga, asistentă medicală; Palii Zinaida, asistentă medicală; Scrinic Irina, asistentă medicală; Rusnac Nadejda, asistentă medicală; Tcaci Olga, asistentă medicală; Chisalița Ana, asistentă medicală; Condratenco Svetlana, asistentă medicală. Infermiere: Maciuga Ala, Reșetnic Ala, Todirel Iulia, Axînoi Larisa, Balanuța Victoria, Babac Olga, Fortuna Valentina, Fortuna Natalia, Viniciuc Viorica, Bedicova Elena. Aduc sincere mulțumiri tuturora pe care am menționat.
A început o nouă primăvară. Ne aflăm în ajunul Zilei Internaționale a Femeii. Este un minunat prilej de a Vă mulțumi, mult stimată Doctor, Doamnă, pentru dedicarea profesională, pentru munca, dragostea și grija pe care o purtați zi de zi întru binefacerea pacienților. Ce speranțe aveți? Care Vă sunt așteptările și, ce mesaj transmiteți ocnițenilor?
Rodica VIDAICO: Să fie această nouă primăvară cu mai multă căldură sufletească și bunătate omenească. Să avem o primăvară fără carantină și cazuri grave. O primăvară cu pace interioară și putere de a rezista în fața rigorilor impuse de timp. Să nu disperăm! Să avem Credință! Și, cel mai important, să avem grijă de sănătatea emoțională și fizică a noastră și a celor apropiați.
Vă mulțumim pentru această discuție. Vă mulțumim pentru speranțele și bucuriile dăruite pacienților. Cu prilejul Zilei de 8 martie, Vă dorim Dumneavoastră personal, colegelor, precum și celor dragi ai familiei Dumneavoastră, multă sănătate, să Vă sporească succesele și îndeplinirea gândurilor și așteptărilor.
Ludmila Podgurschii