Home / Cotidian / Sărbătoarea „Limba noastră cea română” de la origini pînă-n prezent

Sărbătoarea „Limba noastră cea română” de la origini pînă-n prezent

31 august – Ziua Limbii Române

 ziua-limbii-romane_34208800-640x360

Sărbătoarea  „Limba noastră cea română” de la origini pînă-n prezent

Aceată sărbătoare a apărut în vîltoarea mişcării de renaştere naţională de la sfîrşitul anilor 80 din RSSM. La 27 august 1989 la Chişinău avea loc Marea Adunare Naţională, la care au participat circa 750 000 de oameni. În cadrul adunării, s-a cerut declararea limbii moldoveneşti ca limbă de stat, fiind găsită identică cu cea română şi trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin.

Pe 31 august 1989 a fost votată cea mai mare parte a legislaţiei privitoare la limba de stat şi alfabet. Ulterior, ziua de 31 august este declarată sărbătoare naţională în republica Moldova şi zi de odihnă.

Pentru prima dată sărbătoarea „Limba noastră cea română” sau „Ziua limbii române” a fost marcată în 1990 şi se celebrează anual, fiind marcată cu manifestări de regăsire a rădăcinilor, consemnată prin poezie, cîntec şi joc, depunere de flori la busturile clasicilor literaturii naţionale.

De notat că tot astăzi, al treilea an consecutiv şi România marchează Ziua Limbii Române.

 

„…din suflet vine şi-n suflet dăinuieşte ”

Însuşi graiul e un fluviu ce curge din tainele sufletului neamului, din adîncuri străvechi de istorie, irigînd şi fertilizînd prezentul şi viitorul ei. Însuşi graiul cu „ochii umezi de dor şi istorie…”, cu „tîmple îmbrobonate de roua trudei creatoare”  este oglinda în care se vede sufletul nostru.   „Toate zilele mele izvorăsc şi se înalţă din adîncul şi din puterea Limbii Române”, spunea Grigore Vieru, cel care a considerat că sărbătoarea limbii e o sărbătoare de suflet, căci din suflet vine şi-n suflet dăinuieşte.

Indiferent care ar fi situaţia în RM, indiferent de acoperirea politică, noi toţi trebuie să avem un limbaj îngrijit şi frumos, pentru că maturitatea culturii publice, a spiritului poporal, spunea marele Eminescu, se manifestă cu deosebire în limba pe care o vorbim. ..Frumos nu în sensul de a încărca vorbirea cu diferite neologisme pe care nu le înţeleg ceilalţi, ci în aplicarea corectă şi armonioasă a obişnuitelor cuvinte pline de sens şi bine alese.

Trebuie să recunoaştem că avem o limbă bogată şi nu trebuie s-o facem sărăcă prin nedorinţa de a-i cunoaşte  mai bine farmecul.  Limba este condiţia existenţei omului ca fiinţă raţională, pentru că prin ea omul judecă, prin ea comunică şi în ea îşi păstrează comoara spirituală pe care a acumulat-o din cele mai vechi timpuri. Este flacăra gîndirii noastre!

 

 

 

 

About rciumac

Check Also

În dependență de alegerile pe care le facem în această viață, ni se conturează întreg parcursul nostru existențial

Eugenia Bogatu, conferențiar, doctor în filosofie: În dependență de alegerile pe care le facem în …

Добавить комментарий