Un bun profesor este asemeni unei lumînări

Un bun profesor este asemeni unei lumînări. El se mistuie pe sine însuşi pentru a lumina calea altora

Dascălii ne învaţă cum să păşim în viaţă, cum să privim mereu spre înălţimi, cum să vorbim, cum să iertăm, cum să devinim  elevi exemplari. Ei ne luminează drumul atunci când păşim prin întuneric, ne confirmă ori de câte ori sintem pe drumul cel bun.Profesorii ne sînt alături o bună parte a vieţii noastre şi, cel puţin pentru aceasta sîntem datori să ne închinăm în faţa lor. Ei participă la formarea  personalităţii noastre, ei sînt adevăraţii creatori al viitorului.

Am avut norocul să întilnesc în calea mea cei mai buni profesori, cei mai devotaţi şi perseverenţi dascali, printre care un exemplu excelent este doamna Niculina Zaharco. Cu ceva timp în urmă, ea a fost onorată cu titlul Pedagogul anului şi, cu acest prilej, m-am decis să-i acord cîteva întrebări:

— Domna Niculina, de unde vine pasiunea pentru limba şi literatura româna şi ce v-a determinat să deveniţi profesor ?

— Pasiunea pentru limba şi literatura română este o candelă a iubirii aprinsă în sufletul meu de către profesorii care m-au învăţat să admir arta cuvintului, a literaturii. Să savurez din creaţiile literare,fiindcă poeţii,scriitorii şi-au muiat pana în eternitate pentru a aşterne gînduri îngeminate cu dumnezeirea.

Nu ştiu daca eu am ales această profesie şi nu ea pe mine, pentru că, trecînd prin timp, tot mai mult mă conving că nu am dat greş şi ,datorită acestei alegeri, pot altoi discipolilor mei ceea ce consider important şi util. Pot să afirm că pedagogia este o armă a gîndirii, pe care trebuie s-o poţi mănui, căci altfel această armă este distrugatoare.

—  Care sunt primele amintiri despre profesia pe care o posedaţi?

— Primele amintiri au fost de neuitat. Am început activitatea pedagogică cu multă rîvnă şi responsabilitate. Din familie,de la mama,am învăţat că succesul este al luptătorilor, nu al visătorilor. De aceea, de la bun început ştiam că trebuie să muncesc mult asupra mea, ca mai apoi să pot ghida elevii prin labirintul cunoştinţelor.

Nu o să uit nicicind primele lecţii, proiecte,materiale didactice, pe care le-am păstrat şi le-am realizat cu mare grijă. Mă străduiam cu tot dinadinsul să ajung la inimile copiilor,căci ştiam că de acolo pornesc toate celelalte. Astăzi,privind în urmă,recunosc că mi-am început îndeletnicirea  corect, muncesc,dar şi iubesc ceea ce fac, căci să munceşti cu dragoste înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărîmă din sufletul tău.

— De ce limba şi literatura română este atît de importantă, de ce i se acordă un rol central în școlile din Republica Moldova?

— Limba este pilonul pe care se ţine un neam. Ea are puterea de a potoli furtuni, poate tămădui răni sufleteşti.Toate-n lume-s trecătoare, doar limba este un cîntec ce dainuie veşnic. Mereu dragă, sacră, ea, limba, merită a fi vorbită coerent.Tinerii de astăzi ar trebui să vorbeasca o limbă perfectă, fiidcă intelegenţa poate fi redată prin limbaj.

Susţin că lecţiile de limbă şi literatură română sînt adevarate poveţe pentru viaţă. Prin intermediul lor descoperim lumea şi învăţăm să deosebim binele de rău.

În R.M. un rol deosebit i se acordă disciplinei limba şi literatura română, deoarece a vorbi şi a scrie corect este o necesitate strigenta. Dacă nu vom respecta regulile limbii române,riscăm să ajungem penibili în diferite situatii ale vieţii. Prin urmare,este indispensabil să învăţăm limba şi literatura română,căci de aici porneşte adevărata cunoaştere.

— Care  e «cheia succesului»?

— După cum am menţionat cheia succesului este munca, perseverenţa. Succesul nu este un  fruct care cade singur din pomul vieţii în palma omului.Pentru a avea succes,eu rămîn credincioasă scopului,îi învăţ pe elevi gîndindu-mă la ziua de mîine.Succesul meu îl văd realizat în izbînda discipolilor mei, care fac faţă provocărilor, atît la nivel de instituţie,cît şi la nivel raional.

— Totuși, limba şi literatura română e o disciplină complicată ce cere maximă atenție și concentrare. Cum îi motivați pe elevi să o studieze?

— În procesul de învăţare practic doua categorii de motivaţie: motivaţia extrinsecă-fiind susţinută de factori de recompensă (note bune,aprecieri) şi motivaţie intersecă, prin care elevul înţelege nevoia de a învăţa, învăţa prin plăcere,de aceea găsesc metode de procedee potrivite clasei  cu care lucrez, personalităţilor diverse pe care le formez şi intereselor elevilor.

— Se vorbeşte mult şi nu foarte bine despre actualele generaţii de elevi: nu prea mai citesc, sînt dependenţi de computer. Cum trebuie să fie profesorul pentru a putea să le facă faţă şi să aibă o relaţie bună cu elevii, o influenţă asupra lor?

— Profesorul trebuie să devină pentru elevi un dascal nu doar în sfera şcolară,dar şi în afara ei, trebuie să fie pentru elevi un model, să le fie prieten,să le încurajeze aspiraţiile. În afară de acestea, mai trebuie să fie obiectiv,să-i aprecieze pe elevi la justa valoare. Eu nu uit sa-i învăţ pe elevi trei lucruri : simplitate, răbdare,compasiune — acestea fiind cele mai mari comori ale omului.

— Pedagogii au şi momente de glorie, ca acesta, dar și căderi emoționale, când salariul mic și copiii obraznici îi fac să regrete că au ales această meserie. Dvs. v-a părut rău vreodată că ați pornit pe acest drum?

— Nu aş putea afirma că drumul pedagogiei este tot timpul neted,fără cotituri. Uneori am şi căderi emoţionale, dar am învăţat să aştept,căci ştiu că şi bune, şi rele — toate-s trecătoare. Şi după puţină îngăduială, păşesc mai departe. Gîndul că de mine depinde viitorul copiilor mă motivează ,mă face să fiu mai puternică. Îmi iubesc profesia şi nu aş putea să trăiesc liniştită fără lecţii,elevi,planuri,evaluări,emoţii covărşitoare care-mi dau aripi să pot depăşi acele momente dificile din viaţa de dascăl.

— Titlul de Pedagogul anului, o treaptă de urcuș în cariera de pedagog sau mai mult o apreciere a meritului Dvs.?

— Titlul de Pedagog al anului este un urcuş în cariera profesională, este un mod de realizare pedagogică, dar este şi o apreciere a meritului meu ca dascăl. Dar sînt sigură ca de acest titlu poate fi învrednicit fiecare profesor, fiindcă fiecare cadru didactic este ca o floare veşnic vie, care luminează minţile copiilor pe căi de dreptate, de adevăr, de bună purtare,de hărnicie şi mîndrie pentru lucrul bine făcut.

— Aţi întîlnit vreodată greutăţi în a menţine atît titlu de mamă iubitoare, soţie grijulie, cît şi pedagog excelent?

— Eu mă consider o persoana norocoasă,bogată,fiindcă am o familie unită. Spiriul meu gaseşte răgaz în sînul familiei. Îmbin,cu puţin efort, rolul de mamă grijulie, soţie iubitoare şi pedagog, căci cei care îmi sunt dragi mă încurajează, mă fac să privesc lucrurile optimist. Cîteodată am remuşcări că puţină atenţie acord copiilor mei,dar ei ştiu că eu îi ador. Eu mă strădui să fiu un model pentru ei,să fiu alături cînd au  nevoie, atunci cînd cad sa le ofer o mînă de ajutor. Nu ştiu dacă-mi reuşesc toate,dar cu siguranţă pot să afirm că sunt mîndră de familia mea.

— Ce aspiraţii aveţi pe viitor în domeniul carierei?

— Profesorul lucrează pe termen lung,în perspectiva unei temporalităţi fără margini.Opera sa se va materializa într-un timp îndepărtat. Eu activez cu faţa către viitor. Aş dori ca discipolii mei să fie,în primul rînd, oameni cu litera mare, care să adore frumosul, adevărul. Visez ca să fiu măcar tot atît de bună ca şi profesorii care m-au motivat să aleg aceeaşi profesie.

 

Deci,am rămas nespus de mulţumită de dialogul cu doamna Niculina, deoarece am înţeles că profesorii au o funcţie foarte importantă şi, anume,de a crea personalităţi, de a cultiva valori etico-morale necesare fiecăruia dintre noi. Astfel,doresc să aduc  înca o dată sincere felicitări Doamnei Niculina  şi mulţumiri tuturor profesorilor care au  avut nopţi nedormite verificînd caiete, zile lungi în care devin dascăli, mame , prieteni. Dragi profesori  ne inspiraţi zi de zi să devenim mai buni.

 

Levca Anastasia, elevă L.T. „M. Sadoveanu”