Home / Cotidian / Anatolie PLĂMĂDEALĂ, confesiuni despre pasiunea pentru fotbal

Anatolie PLĂMĂDEALĂ, confesiuni despre pasiunea pentru fotbal

 

Sunt născut în satul Lencăuți, raionul Ocnița. Joc fotbal de când mă țin minte. Îmi amintesc, când majoritatea copiilor mergeau la păscut vacile pe malul Nistrului, eu ramâneam în sat și băteam toată ziua mingea în peretele bisericii. Nu voi uita niciodată emoțiile când fratele meu, fiind student pe atunci, mi-a dăruit prima mea minge de fotbal. O avere!!! Nu m-am despărțit de ea până n-am terminat-o. De fapt, fotbal am jucat oriunde m-am aflat, la școală sau facultate, «Start», Lencăuți sau «Nistru», Otaci, weekend sau în timpul liber, în deplasări sau excursii. Și peste ani, sunt la fel. Aflându-mă peste hotare, primul lucru ce fac, mă interesez unde pot găsi un teren de fotbal.

Mă bucur că astăzi copiii din Moldova au condiții mai bune, au echipe, au antrenori capabili. Ramâne doar ca și dăruirea acestui gen de sport să fie pe măsură.

Ce înseamnă fotbalul pentru mine? Fotbalul înseamnă viață. Viața mea. E alegerea mea! Fotbalul înseamnă să fiu primul. Lăsând modestia la o parte, vă spun cu mândrie, cu fiecare echipă în care am jucat (8 la număr) în calitate de jucător, ca jucător-antrenor, antrenor-finanțator, cu fiecare am ocupat locul întâi (și nu numai uneori). De faptul că mă interesează numai primul loc știau atât colegii, cât și adversarii. De ce numai primul??!! — pentru că mai sus nu-i nimic, numai Dumnezeu. Pentru că primul loc te face să te simți tare, că ai încheiat o etapă cu care te poți mândri și de care trebuie să uiți cât mai repede și, să fii gata pentru alte provocări.

 Ce am învățat de la fotbal? Fotbalul m-a învățat să fiu cinstit, cinstit cu mine însumi. Că fără muncă și consecvență nu poți obține mare lucru. Fotbalul mi-a adus marea majoritate din prieteni de care sunt foarte mulțumit. Aproape toți prietenii mei vin din fotbal, sunt niște personalități, oameni cinstiți și luptători, oameni pe care poți conta! Oare nu este asta o comoara??!!

Despre meciul de aur (50+ ) care, recent l-am organizat la Ocnița. Cum mi-a apărut această idee? La meciurile echipei «Locomotiv», fratele Alexandru organiza participarea foștilor colegi în calitate de spectatori și, în pauză, m-a telefonat și pe mine. În urma acestor discuții mi-a apărut ideea. Anticipând lucrurile, pot să vă spun cu mândrie că veteranii din fotbal care au fost contactați de mine — toți au dat acordul de participare la acest meci, care mi l-am propus să-l organizez la Ocnița, când revin acasă, de peste hotare. Zis și făcut! Că nu toți s-au prezentat (mă doare), e altceva. A fost un meci extraordinar! Nu ne văzusem de zeci de ani!!! Cu o sâptămână în urmă, Nicolae din Vinița mi-a expediat un mesaj de mulțumire și mi-a zis că el cu prietenul lui nu s-au mai văzut de vreo 40 de ani! Mulțumindu-mi de organizarea acestui meci de fotbal, între noi, veteranii, chiar mi-au dat lacrimile. Fantastic, ce poate face fotbalul!!! Mă bucur și de emoțiile tuturor colegilor. Sunt mândru că am făcut asta. Accentuez, s-a lucrat mult și s-a obținut rezultat. Nu toate au fost realizate din ceea ce mi-am propus, dar restul ramâne pe viitor, când iarăși voi reveni în Moldova. Le mulțumesc la toți care au dat curs invitației mele. Ii mulțumesc bunului meu prieten Ursan Victor, cu care am colaborat strâns și care a făcut posibilă petrecerea acestui meci la asa nivel!!! ((Victor, fii mândru – Ocnița este prima care a organizat așa ceva).

Un mesaj tinerilor: Nu sunt persoana care să dau sfaturi, pot doar să le spun tinerilor fotbaliști câte ceva din propria experiență. La general, ar fi ideal ca fiecare să se ocupe cu ce îi place. Le place fotbalul — să se ocupe de fotbal! Dar cei care tind să aibă rezultate, să fie valoroși (cei care vor să poarte tricou cu numărul 10) ca jucători nu numai ca echipă — trebuie să lucreze mult individual. Foarte mult, până la limită, și după — tot. Cât de tare ar fi echipa, cât de iscusit ar fi antrenorul, fără de a munci extra, fără a te ocupa adăugător, vei fi de nivelul echipei, plus-minus. Doar munca până la sacrificiu îți va da șansa să devii mare. Însă mare ca să devii, trebuie să ai neapărat și obiective mari. Și încă un lucru important vreau să spun: Istoria fotbalului cunoaște milioane de jucători care au depus efort, au făcut sacrificii, au jertfit cu propria sănătate și, au trecut pe lingă fotbalul mare. Apropo, printre ei sunt și eu. Asta nu înseamnă că sunt supărat pe fotbal sau nu sunt fericit. Fotbalul, ca și viața, este dur, dar este viață! Ce poate fi mai frumos?! Iubesc dintotdeauna să joc fotbal.

About rciumac

Check Also

«Siguranța prin recensământul armelor: Controlează, Raportează, Protejează»

Inspectoratul de Poliție Ocnița se alătură Campaniei «Siguranța prin recensământul armelor: Controlează, Raportează, Protejează» Inspectoratul …

Добавить комментарий