ARTA DE A FI… PROFESOR

ARTA DE A FI… PROFESOR

Interviu cu d-na Rodica VELIȘCO,

învăţătoare, gimnaziul Gîrbova, Ocnița

 

interviu realizat de Mihaela Crucichevici,

elevă, face parte din echipa redacţională

a Buletinului pentru tineret “Stelele Nordului”

 

Viaţa fiecărui muritor este o poveste. Spuneţi-ne în cîteva cuvinte care este povestea vieţii DVS.

M-am nascut în cea mai fericită zi a mamei mele, într-o zi geroasă a lui Făurar, acum o jumătate de veac în urmă.Copilăria mi-am petrecut-o în sînul familiei, în poala cu povești a bunicăi. La școală am avut noroc de niște învățători foarte buni, adevărați, înzestrați cu cele mai frumoase valori , învațatori neasemuiți, pentru mine-nemuritori. Norocul mi-a surîs și atunci cînd am hotărît să devin învățătoare. Am făcut cunoștință cu cei mai iscusiţi și talentați profesori, majoritatea autorii manualelor școlare, manuale perfecte după părerea mea și acum le mai țin minte. Cea mai fericită zi a vieții mele o consider o zi frumoasă de primăvară a lui Florar, cînd am dăruit celor dragi inimii un boboc minunat de fetiță — Luminița. Acum sînt bunică fericită, nepoțica Cătălina este sensul vieții mele. Ne desparte țări și mări dar  ne unește cea mai lungă și cea  mai caldă rază de soare. Aproape zece ani mai puțin îmi place vara, în timpul secerișului trăiesc niște sentimente nostalgice fiindcă am pierdut pe cel care se cheamă Tata. Acum al  treizeci și doilea an pășesc pe un singur drum, drumul meu duce în fiecare dimineață la școală, unde mă așteptă elevii minunați cu minunate surprize. Îmi place începutul toamnei deoarece ne revedem la portița școlii.

 

Cel mai frumos moment din cariera DVS.

De fapt, au fost două momente principale de cotitură: anul1986-instruirea copiilor de șase ani după Programul lui Amonoșvili și anul 1999-instruirea elevilor după Programul  Educațional Pas cu pas.Un moment important este atuci cînd mă întîlnesc cu elevii mei și îmi zîmbesc sincer. Zîmbetul lor îmi dă noi puteri.

 

Cum Nu trebuie să fie un profesor.

Ne-am încetățenit cu afirmația săraci și bieţi profesori. Nu știu de ce societatea ne consideră sărmani. Îndemnul meu ar fi să spargem acest steriotip și să nu fim săraci și bieți. Respectul pornește de la bunătate și nu neapărat de la cea materială. Bogăția spiritualității  noastre este una mai presus decît acele palate și castele de milioane. Demnitatea noastră pornește cu încrederea că sîntem cei mai bogați, puternici, responsabili. Indiferent de vîrstă un pedagog ar trebui să fie în pas cu noile schimbari. Educăm noi generații în  timpuri  noi.

De-a lungul anilor v-au trecut prin mînă numeroase generaţii de elevi. Puteţi să ne spuneţi  de cîte anume la număr generaţii se bucură societate noastră.

Pe Arborele Educațional al activității mele pedagogice am construit opt cuiburi. Din fiecare cuib și-au luat zborul opt generații de elevi. De fiecare dată vroia cineva să ne despartă. Acela era Timpul…

 

Sunteţi mereu înconjurată de copii, cum este să trăieşti în permanenţă într-o lume a copilăriei.

Țin mult la spusele lui I. Creangă. «Hai, mai bine să vorbim despre Copilărie, căci ea e singură și nevinovată». Ce cuvinte minunate! Mă simt lîngă copii ca lîngă sînul mamei, ca peștele în apă, ca stejarul în mijlocul codrului. Sînt atît de diferiți și misterioși. Sînt niște Deceluși curioși și creativi, buni povestitori și visători neîntrecuți.Trăiesc cu bucuria lor, dar și cu necazul,cu succesul dar și insuccesul.Copiii mei sînt o comoară.Unde îmi ește comoara,acolo îmi este și inima.Dintr-o mare iubire pentru puiul de om care bate mirat și sfios la porțile cunoașterii am o cheiță și pot deschide cu ea inima fiecăruia.

 

Cum reuşiţi să jonglaţi viaţa profesională cu cea personală.

Am două case-una este casa părintească iar cealaltă este școala natală unde activez.În sînul familiei mă simt fericită și împlinită. La școală sînt fericită și încă nu necăjită. Și acasă și la școală sînt așteptată și ajutată. Acasă sîntem grămăjoară și la școală ne menținem grămăjoară. Am zidit în pereții acestor case virtuțile unei familii rezistente,

 

Care este cartea dvs de căpătîi

Colecția de cărți «Supă de pui pentru Suflet de copil, pentru Suflet de femeie , pentru suflet de mamă, pentru sufletul îndrăgostiților» autori Jack Canfield, Mark Victor Hansen,sînt florile care oferă nectarul menit să îndulcească amarul vieții.Colecție de cărți recitită, recomandată colegilor, părinților, elevilor. Carte care conține adevăr și minciună,dragoste și gelozie,stimă și ură,îndemnuri și povețe.

Ce hobby aveţi.

Ce pot face Mîinile dibace? În diferite perioade ale vieții am avut diferite Hobby-uri. La început am colectat cărți poștale cu diferite flori-extraordinar. Apoi cumpăram batiste (șervețele pentru nas) diferite, erau minunate. Apoi au dat buzna în casa mea copturile delicioase, coceam tot ce auzeam. Apoi aroma verii o puneam în borcane pentru iarnă. Acuma am o coleție bogată de mărțișoare. Le cultiv elevilor dragostea pentru tradițiile neamului. Am aflat că și chinezii cofecționează și ne vînd și nouă gingașe și frumoase mărțișoare. Din fiecare mărțișor vă transmit tuturor  puritate și dragoste.