În memoria Elenei Scacun din g. Rediul-Mare
Ieri, 29 martie, a fost o zi cu mult soare…o zi obişnuită, dar nu pentru toţi…Pentru unii – 29 martie a devenit cea mai „neagră” şi „dureroasă” zi – e ziua cînd Dumnezeu a luat în regatul său o fată tînără, frumoasă, isteaţă, talentată, veselă şi mereu binevoitoare, cu numele ELENA SCACUN.
În sufletul familiei îndoliate, a rudelor şi prietenilor, precum şi a tuturor care au cunoscut-o – PLOUĂ şi ieri, şi azi, şi-n totdeauna, plouă cu triste amintiri, iar lacrimile fierbinţi ce le brăzdează chipul, se transformă în zîmbet blînd, acelaşi pe care Elena îl avea mereu pe buză.
Răsfoind reţeua de socializare în care era înscrisă Elena, am găsit una dintre ultimele ei postări, din care relevă că ea, cu o săptămînă înainte de tragicul accident, de parcă a presimţit cotitura soartei ei, a postat acest citat:
A trecut un an de cînd a plecat în eternitate…Prietenii ei, şi acum îi scriu scrisori…numai că nu încep mesajul cu „Salut, dragă!”, dar cu „…ÎN MEMORIA TA, LENUŢA…”
Natalia Papuc: Sumpa şi iubita mea prietenă şi cumatriţă!A trecut un an de cînd nu mai eşti printre noi,dar mereu eşti şi vei fi în inimile noastre!Ai fost un înger! Te-a trimis Dumnezeu Să aduci în lume o bucurie mare, să alungi lacrimi şi suferinţă, să fii speranţa şi viaţa. Aveai o viaţă plină de vise, îti creai viitorul….Învaţai să mergi prin viaţă, însoţită de dragoste şi de speranţă. ….Dar acum nu mai eşti…Lacrimile îmi inundă privirea, iar durerea din sufletul meu… ar fi de prisos să mai vorbesc…Acestea spun totul! Primavara ne-a smuls bucuria, odată cu viaţa ta…şi a ascuns-o între frunze, ploi şi vînturi.
Numele tau l-am scris între stele, atunci cînd voi simţi din nou durere, voi privi sus,la cer…Pentru a-l gasi acolo…între ele.Jur….! Nu te voi uita niciodată, Vei rămîne mereu aici…în inima mea… E de neînțeles cît de grea e despărţirea, decît atunci cînd o fiinţă dragă pleacă….o cauţi şi nu o găseşti, o strigi şi nu te aude, o aştepţi şi nu mai vine. Ne rămâne doar amintirea şi un dor nestins în inimă. Imi lipsesti enorm de mult,scumpa mea!Dumnezeu să te odihnească în pace şi linişte!Te iubesc!
Daniela Papuc: Îmi amintesc de visul tău care mi-l ziceai: ,, Dana, am un singur vis, să cînt pe marea scenă alături de lăutari”. Draga mea, știu că ne veghezi, că ne ești alăturea oricum, dar uite, dragă, scena te așteaptă, uite cîți prieteni și oameni dragi așteapță să-ți audă vocea, să ne cînți, să ne spui cîte ceva, să ne spui despre cît e de minunată viața, dar…. în răspuns e doar un sunet gol și plin de lacrimi. E pustiu!
Să-ți spun și eu de visul meu. Visez ca să te văd, să te cuprind, să rîdem împreună, să stăm din nou pîn la oră tîrzie să vorbim despre tot pe lume. Vreu să trec pe la tine acasă și tu să mă întîlnești la prag. Să vin la tine și să-ți văd părinții și pe bumbonica zîmbind. Mie dor să-ți văd chipul ce radia a soare, mie dor de zîmbetul tău, de parful tău, de ochii ce sclipeau a viață și iubire, mie de dor mîinuțele plinuțe și ghingașe! Mie dor… Mie dor de tot ce-ți aparține! Nu pot să zic că ai fost, Tu ești și vei fi cea mai bună prietena mea. Vei fi o parte din viața mea mereu. Pentru mine tu ești plecată undeva departe, și într-o zi ne vom întilni. Eu sper că tu ne vezi de acolo de sus. Poate e puțin spus printre aceste rînduri, dar nu pot reda tot ce întîmplă în sufletul meu.
Odihnește-te în pace, Scumpa mea, te aștept să vii măcar în vis! Nu ești străină acolo sus, ai îngheri care înconjoară! Mie dor………….
Diana: Scumpa mea ai avut un loc special în inima mea, ai fost un omuleţ scump pentru mine… Sper că acolo îţi este mai bine, ne priveşti de sus şi ne zîmbeşti ca întodeauna. ..Îţi duc dorul…
Aliona Vacarciuc: Elena a fost o pesoană deosebită, cu un pozitiv enorm şi suflet mare. Ştia să ajute şi să încurajeze pe cei din jurul său….. Dumnezeu s-o odihnească în pace…. Durere mare în sufletul tuturor care au cunoscut-o, dar, cea mai zdrobitoare, e în sufletul părinţilor ei…Putere vouă!
Maia Bejan: Moartea Elenei m-a învăţat că…că în orice clipă se poate încheia totul. Şi niciodată nu suntem pregătiţi să înfruntăm cea mai voluptoasă experienţă a vieţii. Culmea… moartea este punctul culminat al vieţii, şi nu sunt eu cea care a spus asta.
Nici în cele mai grele gânduri nu mi-am putut imagina că am putea să o pierdem pe «Omul zîmbet» atât de repede şi atît de dur.
Suntem atât de încrezuţi că avem la dispoziţie tot timpul din lume, că vom trăi veşnic aici. Dar … nu e aşa. Şi din tot ce am fost rămâne doar viaţa ta din vieţile oamenilor rămaşi. Oameni dragi pe care i-ai iubit, prieteni pe care i-ai ajutat, oameni străini cărora le-ai zâmbit şi le-ai spus bună ziua. De fapt, existenţa noastră continuă prin faptele şi emoţiile pe care le-am făcut\trăit în timpul oferit nouă pe pământ.
Raiul este cumulul de vise, iar iadul este cumulul de regrete trăite de-a lungul vieţii. Eu cred ca ea nu a avut regrete, cît despre vise, ştiu că a fost o visătoare înraită)))). În zilele după plecarea ei, am reuşit să prind din spusele prietenilor săi, colegilor, profesorilor săi, imagini pe care eu nu aveam de unde să le cunosc. Era geniala în toate. Albastru în ochi, cu o înţelepciune venită din multe experienţe trăite din alte timpur, îţi arunca adevăruri simple. Te încuraja ori de cîte ori simţeai că ţi se duce totul pe rîpă, zîmbea copilăreşte şi îţi încărca bateriile pe înca 24 de ore înainte, chiar dacă în sufletul ei bîntuia furtuna, avea o sete arzătoare de a trăi şi de a crea. Talentată, frumoasă, veselă… sunt doar cîteva din cuvintele ce o pot caracteriza pe fata cu voce de privighetoare.Lipsa ei nu e durere — e un mare doooooor. Eu ştiu că nu e cu noi, însă eu simt că e cu noi, doar că în altă formă, neînţeleasă de majoritatea dintre noi. Noi trebuie să iubim orice lucru facem, să fim fericiţi de oamenii ce ne înconjoară, să nu mai cheltuim viaţa în van. Ea … oricând ne poate fi luată.
